| + lungimea cuvintelor repetat nespuse | Maria Prochipiuc [28.Feb.06 15:19] |
| Textul tău cu o deosibită nunață de nostalgie, acea nostalgie pe care trebuie s-o cauți dincolo de cuvinte, dincolo de gesturi, ceva sferic, care tinde mereu spre perfecțiune: în spatele inimii se ascunde ultima-mi zi ca un palisandru sortit prematur risipirii Versurile uneori prea scurte, doar de un cuvânt- scurt și cumprinzător, alternează cu altele de mai multe cuvinte, ceea ce frapează, cu ceea ce e de fapt în inima poetei și mai ales ce ar vrea să sublinieze: levitând ca pe un ultim sărut robit primei lacrimi trupul meu își visează ultimul surâs P.S. Tot plimbându-mă printre versurile tale mi-a mai rămas timp să reflectez dar altfel, ți le dăruiesc: sortită înălțimilor albastre ultima zi mi te căuta în liniștea serii nimeni doar o floare își împărțea noaptea păsărilor negre în zare conturul unei catedrale la pragul altarului frunze moarte demult bătuse toaca | |
| = aceeași Maria, dragă mie | Monica Mihaela Pop [01.Mar.06 18:51] |
Nu știu de ce, dar iarna asta parca m-a secat de cuvinte. Mulțumesc, Maria, pentru interpretarea și reinventarea poemului. Îți dorec o primăvară frumoasă! Cu drag! | |