Members comments:

=  master of (puppe)ts	Marius Tudor [18.Apr.13 23:38]
am citit poemul,tot cu două luntrii într-un fund,tot intrând la apă:între parodie și melodramă,între "oracolul din bălcești" și "valea plângerii",între "urs ce joacă-n bătătură" și "cântec de lebădă",între "spectacol comic" și "degeaba".obiecții aș avea și la repetiția "toți..",versuri ce creează un echlibru simetric, formulare ce îmi pare monotonă,neaducând noutate în context,versul final sună a dangăt fisurat ,grandielocvent,accentuând eclectismul,versurile anterioare începând să încline spre ludic,sau poate am rămas în ceață.
=  răspuns	Liviu Nanu [25.Sep.05 18:05]
Onorat de comentariu. Ai avut dreptate cu "toți", mă deranjau și pe mine, dar după comentariul tău am mai descoperit unul, erau 3 de fapt.
=  nivel astral...pentru"trezirea mea la viață"	Erika (Eugenia) Keller [02.Oct.05 19:06]
"se strânge lumea-n juru-mi să privească (dar ce spectacol comic și degeaba) cum mă-nfășor grăbit într-o gogoașă din care ies apoi nu însă flutur ci doar un suflet obosit și galben" Invariabila întindere către marele TOT la sursa veșnică o altă continuare și poate în alte stare.... tu spui că nu de flutur ci "obosit și galben"....eu văd ca un mic haos ...un amalgan de stele... "așa cum viața mea prezisă-n doaga butoiului de frasin se transformă într-o biserică de carne fără clopot ce cheamă la priveghi toți credincioșii cu sunetele ultimelor versuri dar iată au venit toți spectatorii cu pași de gumă și priviri de plastic și toți așteaptă numerele faste pe care în trezirea mea la viață le smulg plângând din propria-mi ființă " În deșărtăciunea noastră.. ne vedem doar carne.. ca un grătar în al cărui sumbrul fum se stinge flacăra vieții... În acestă lume a pleoapelor pentru totdeuna stinse sunt și multe lacrimi de suflet în ajutorul vieții după moarte...
=  Erika	Liviu Nanu [25.Sep.05 22:34]
Erika, din păcate citatul tău a devenit istorie, textul a suferit modificări. Dar nu esențiale, ideea de metamorfoză rămâne. De fapt acesta era și titlul original. Face parte dintr-un ciclu de 10-15 poeme (exerciții, să fiu mai explicit) în care urmăresc o anumită formă prozodică și o atmosferă mai serioasă, mai puțin (auto)ironică. Se pare că nu au așa mare audiență, dar nici nu mă așteptam, ele se adresează unui anumit segment de cititori. Voi continua să le șlefuiesc pînă voi fi mulțumit de forma lor. Și sugestiile sînt întotdeauna binevenite, drept pentru care îți rămân profund îndatorat.
=  somnul ratiunii	Dana Stefan [26.Sep.05 11:24]
aici nu e vorba de o zburataceala a unui fluture nascut dintr-o gogoasa. aici e somnul ratiunii.. metamorfoza aici e regenerare intr-un vis abstract, poate despre un copac din lemnul caruia se construiesc biserici. prin incaperea unde stai si visezi insa, stau, bifnita intelepciunii, si liliecii violeti.. Linea
=  liviu,	ioan ravel [26.Sep.05 11:51]
ce-mi place la poema asta în primul rând este ritmul care induce în eroare cititorul: după ce citesc primele două versuri și mă loghez la rostirea cadențată ce o propui aștept ca tot omu' rima care nu mai vine o caut și în versul următor dar tot degeaba... iz de psalm, text original... numai bine!
=  Dana	Liviu Nanu [26.Sep.05 12:00]
Dana, ai prins o idee, e interpretarea ta și o respect. Pentru a fi mai explicit, din lemnul de zâmbru se fac bisericile de lemn din Maramureș. Ele se schimbă (interșanjabile, nu?) atunci când putrezesc. De aici vine sintagma "bisericile vii", se metamorfozează. Onorat de comenatriu.
=  Ioan	Liviu Nanu [26.Sep.05 12:19]
Ioane, așa este, are un ușor iz de psalm. Încerc și eu ceva nou (pentru mine), fac exerciții. Mă bucur că ți-a plăcut, textele de genul ăsta au audiență mai restrînsă, se vede de altfel. Onorat de trecere și părere.
=  Joc	Daniel Dinescu [26.Sep.05 15:38]
Nu stiu cat de restransa e audienta, dar, intr-adevar, iz de poema rupta din trecut, si totusi nerupta inca din prezent. Tin si eu sa remarc jocul 'somnambulic' vazut mai sus de Dana, dar si schimbarea-neschimbare propusa detine. Cu plecaciune, Daniel
=  Daniel cu ochiul lui critic	Liviu Nanu [26.Sep.05 16:18]
Daniel, un ochi bine format și critic cum este al tău nu putea să nu observe. Prezența ta aici mă onorează. Are într-adevăr un aspect prăfuit, și nu doar datorită formei în care am pus textul. Cineva îmi spunea aseară că e o pozie în formă fixă. Eu aș spune că nu, poate doar rigoarea versului să dea această impresie.