| = tot mai rar | mae [06.Apr.03 16:42] |
| o perla! | |
| = Poem simbol | Movileanu [06.Apr.03 19:03] |
| Oare de ce prezența lui Dumnezeu este tot mai rară -"foșnește tot mai rar" cum excepțional spui tu-în clopotnița Bisericii tale ? Poate fiindcă a coborît printre noi ori pentru că s-a supărat pe noi! Cine știe ? Ori poate Biserca ta, dintre dealurile îngenunchiate de "ploi-suferințe purificatoare", este un templu al cuvintelor în care trosnetul tău, asemeni trosnetului căpriorilor, ne vorbește de prea multa ta povară ? Ne-ai dat teme de meditație. În fond cred că acesta este și rostul poeziei. Ion Corbu Movileanu | |
| + ce mai biserica | Dominique [06.Apr.03 21:41] |
| "Ce mai biserica" ai construit in versurile tale...O stare. Un simbol. O prezenta "si eu..." Ultimul vers centreaza poezia intr-un mod surprinzator. Turle "ingenuchiate de ploi", si Dumnezeu care "fosneste tot mai rar" sunt cuvinte care invita la meditatie. Dar nu imi vine sa intreb " de ce ?" prezenta lui Dumnezeu e tot mai rara deoarece ultimul vers "si eu..." ma lasa fara replica. | |
| = splendid, iti | Stejara [06.Apr.03 22:00] |
| Scrii foarte frumos, concentrat, ca un haiku, dintr-o suflare îndelung distilată. Această poezie de stare m-a transportat imediat într-o biserică cu bănci de lemn, unde singurul zgomot ce taie liniștea deplină e cel al băncilor de lemn trosnind și al ființei ce își spune rugăciunea sau își face spovedania interioară, cu duioșie sau mânie. Apoi, am auzit foșnetul sufletului, pentru că Dumnezeu e în noi și în toate. | |
| = intre dealuri | crissty80 [06.Apr.03 23:26] |
| "cu turla intre dealuri" Asta imi aminteste chiar de bisericutele acelea simple de la tara, ascunse, zarindu-se undeva pe un pisc, in care domneste o liniste, cuvantul lui Dumnezeu... | |
| + iti că îți fac o propunre! | adrian_nairda [07.Apr.03 01:53] |
| troznesc căpriorii și eu ... tot mai rar … în clopotniță foșnește Dumnezeu ce mai Biserică mi-am construit cu turlă între dealuri îngenuchiate de ploi. (mai vorbim, ne mai punem părul pe moațe!) | |
| + Capriorii si eu | costel [07.Apr.03 02:51] |
| Ce mai biserica, ce mai biserica Ce mai credinta, ce mai credinta Isterica Ce poezie, ce poezie Apa vie vant ce-mi adie Prin palarie Starnind ganduri si stari O mie Ce poezie mica imensa scurta densa Mi-ai daruit Ti-as multumi infinit | |
| = excelent | omer [17.Jul.03 03:38] |
| Excelent text. Indraznesc sa spun ca mai rar asa ceva pe poezie.ro, dar si in literatura romana. | |
| = Meditatie pe tema "data":) | Anelita [07.Apr.03 15:58] |
| Poate ca uneori Dumnezeu pleaca din biserica . S-o fi ducand pe drumuri neumblate de multi si ne-o fi cautand pe-acolo, sa aline dureri nestiute.Poate ca Dumnezeu ne-asteapta la rascruci si in zloata , atunci cand ne e nevoia mai mare de El si cand inima ne tipa a singuratate. Poate ca uneori ,din teama de a ne recunoaste saraci, orbi si goi , ne-nchidem in propriile biserici cu turle si ramanem in ele pana cand , sub povara ploilor ,ni se prefac inimile in clopote. In clopote singure .Clopote mute... | |
| + restanta | motzoaca [09.Apr.03 06:45] |
| Nu puteam sa nu vad o biserica din carne de lemn cu turla cu fosnet de Dumnezeu ardeau capriorii si pasarile din noi trozneam eu Am promis ca revin, ma bucur ca nu mi-a scapat necitita, am vazut si Straja si Brad-ul ( sunt acolo biserici de lemn), am stiut de ce nu as putea merge aici, la o biserica. | |
| = cu plecaciune | iti [09.Apr.03 23:43] |
| multumesc tuturor | |
| = superbisim | Andrei [17.Jul.03 03:39] |
| ma plec in fata acestei icoane in cuvinte. ai fost atins de mare har. | |
| = parere | Diana Pascu [17.Jul.03 10:42] |
| Buna contructia poeziei, ideea curge simplu si fara poticneli. Da. | |
| = Tare imi place! | Anca Maria Morcovescu [21.Dec.03 02:19] |
| frumos si adanc. Doar atat pot sa spun...restul e fosnet si tacere... Si o stea de la mine. | |