| = cicatricea atingerii electrice | gena gurau [05.Sep.09 13:07] |
| stau și mă-ntreb: ce i s-ar întâmpla adevărului dacă ar pune timpul 'laba' pe el, întocmai anacondei tale?! subscriu: "Adevărul, numai el contează". doar că, deh!, uitîndu-ne la cicatrici, nemernicele nu ne lasă să le uităm. ( dacă 'pe cicatrice nu poate crește nimic', putem măcar să trecem la clipa următoare fără teama de a ne minți?) eu sunt bolnavă de așa ceva și declar că încerc să infestez pe cât mai mulți cu microbul clipei 'înțepenite' - cum bine zici - într-un același generos carpe diem. revenind la ce trebuia de fapt dintr-un bun început, îmi place mult abordarea asta gradată, până la sufocare, prin comparația timpului cu vietatea care iscă fiori pe șira spinării - până-n zona cervicală, în cazul ăsta. doare transfigurarea, dar este benefică până-n celulă: "Solzii mătăsoși alunecă indiferent de situație cu Viteza perfectă și-mi erodează carnea Sapă în ea până tâșnește primăvara-n viață." | |