| + Poveste reală | Adrian Munteanu [12.Apr.05 11:00] |
| Mai întâi interesantă, apoi expresivă imaginea îndepărtării de pasiune, de ardere. Spun că e mai întâi interesantă, pentru că am dat prima oară de surpriza înveșmântării în poveste a unor stări personale reale, ceea ce le dă o notă de inefabil, le atemporalizează. Abia apoi s-a relevat și modalitatea elegantă, de curgere firească și vibrație a trăirii prinse sub coșmarul aducerii-aminte. | |
| = >Adrian | Florina Daniela Bordieanu [12.Apr.05 11:26] |
| semnul tau onoreaza si maguleste mai cu seama partea aceea din mine care a jinduit mereu sa scrie povesti-poezii. dar fructele intotdeauna se coc si intotdeauna cad si nu intotdeauna sunt culese ci pur si simplu uneori se-amesteca in pamant, in fruza, in cuvant. acum e vremea mea de cadere. atat. multumesc pentru ca mi-ai fost alaturi pe acest site, Adrian. cu bine, Dana | |
| + Daniela - parguire | Luminita Suse [12.Apr.05 16:08] |
| Acest poem e scris cu siguranta celui ce stie sa ia ochii cititorului de mana si sa-i conduca spre final. Bine inchegate, curgand firesc, versurile primei parti au iz de basm modern, o pseudo-incantatie. Remarc aceste versuri: povestea tace o clipă o clipă în apus și apoi adoarme fără sfârșit Marea schimbare de ritm in strofa ultima. Arunca finalul intr-un registru elegiatic extrem, simt o greutate apasatoare cum numai mirarea de a fi singur in imparatia tacerii poate produce; stare de "post fructum" i-as zice, mirare a neputintei si inutilitatii post-roditoare cu alte cuvinte. Ce trist trebuie sa se simta fructul cazut, putrezind nestiut, ca un adevar ce nu va fi niciodata descoperit, experimentat-gustat si pretuit. Un adevar ce adoarme parguit in pantecele unei povesti ce se repeta fara sfarsit. Cu drag, Oriana | |
| = >Oriana | Florina Daniela Bordieanu [12.Apr.05 16:16] |
| Oriana, stiu ca poate acest comentariu al meu e posibil sa fie considerat offtopic dupa noile reguli dar tin neaparat sa te asigur ca nimeni, absolut nimeni, in doi ani de zile, nu m-a mai citit atat de asbolutintim si de adanc. sunt emotionata (real si teribil de omenesc) dar e un sentiment firesc de care nu imi e rusine, cu tot riscul de a ma expune, recunoscandu-l. multumesc. | |
| = o tristețe profundă | florin bratu [14.Apr.05 00:36] |
| resimțită acut în ultima strofă. devenirea devine un spre singurătate, ruptă până și în sfera mitului. resimți un sfârșit de lume în ultima strofă care-mi place mult. și totuși semințele în tine trimit și spre zona androginului? singurătate poate a adamului inițial ... | |
| = >Florin Bratu | Florina Daniela Bordieanu [14.Apr.05 08:49] |
| Florin, Oriana a scris deja mai complet decat as putea explica eu despre starea "post-fructum" si despre tristetea ultimei strofe. Nu pot decat sa ma bucur ca ti-a placut si tie si sa-ti multumesc pentru opinia exprimata aici. Cat despre androginitate, e posibil sa ai dreptate in masura in care a fi singur intr-un univers inchis de rod risipit poate presupune o existenta asexuata. | |