| = rosu cadmiu | Dana Stefan [08.Dec.05 00:37] |
| prefer sa spun albastrul petrol in locul aurului negru, ca sa am si eu aceeasi libertate ca si tine, de a echilibra acest constrast de cantitate de data aceasta, printr-o arzatoare pata, si-n limbajul meu colorat asta inseamna rosul cadmiu, pentru ca, sa stabilim de la bun inceput, poemul se sprijina din toata greutatea lui pe un singur vers, care contrabalanseaza o suprafata intinsa:în grădina botanică frunzele mi le închipui asemenea mie pământ. aceasta e pata de rosu cadmiu. si-apoi de aici incolo, i te vei arde ei, ca unul din fagurii crescuti sub frunza de petrol... singura tenta de care eu fac abstractie acum aici e benzinaria aceea.. in povestea pe care eu vreau s-o citesc, dupa puterile mele, mai ca as fi in stare sa inlocuiesc ce e acolo, cu aurul negru.. esti daniel, intr-o iar alta si alta formula. sunt impresionata de tehnicile experimentale si de reprezentare pe care le stapanesti, atunci cand scrii poezie de dragoste. Linea | |
| = reclama și sufletul ars al dimineții | Daniel Bratu [08.Dec.05 10:18] |
| Dana, mulțumesc, e un text scris dintr-o „răsuflătură” a unui amalgam de stări, pe un fond gri-petrol, fond care poate asigura catharsisul, jertfa, așa că „benzinăria”, leagăn artificial și grăbit al combustiei din vremurile noi, își merită, pe deplin, locul, reclama :), prima strofă, întreagă, se suprapune perfect concluziei tale finale, ce vine apoi e reclamă, desigur :) | |