| = sonetul-oglindă | Nicolae Popa [29.Dec.05 16:53] |
| Adrian, Nu te supăra, am strecurat sub ultimul vers al sonetului tău o oglindă și l-am citit așa cum l-am văzut reflectat. Dovada perfecțiunii: De care-am fost, fără răgaz, cuprins ! Și ce-nrobire-n sfânta desfătare De dincolo de timpul neînvins. Dintr-o prelungă, dulce sărutare În șoapte tandre ce nu s-au desprins Vinul îl toarnă buzele vlăstare Gura peceți de vreri aprinse pune. Spre vadul treaz, al poftei și-al durerii. Păr revărsat în unduiri puzderii Ochii creați săgeată să-mpreune. Pântecul cald, supus pe veci plăcerii. Sânii trufași, uimiri în trup s-adune, Și copsa blândă, semn de-ngropăciune. Piciorul zvelt, un semn al învierii. 29 decembrie 2005 La anul și la mulți ani! | |
| = Nicolae | Adrian Munteanu [30.Dec.05 10:18] |
| Interesant și neașteptat. Măguglitoare concluzie. Să ne auzim cu bine, cu sănătate, împliniri și speranțe. | |
| = Adrian | Geta Adam [30.Dec.05 10:25] |
| Esti printre putinii "robi" ai cuvintelor care duc pana dincolo de suflet. Cred ca ele se desfata mai apoi, citindu-se:) Sa ai un An cu sanatate si bucurii depline! | |