| = peste culori s-a așternut apretul | Maria Prochipiuc [05.Feb.07 16:46] |
Stare pe care o trăiește poetul văzând toate acestea desfășurându-se în fața ochilor, momentele acestea le-ai redat cu atâta naturalețe, exact așa cum le trăiești, e un conglomerat de cuvinte, care doar dacă ar fi așa aruncate pe o foie de hârtie fără să știi conținutul, privindu-le deja simți nu numai conținutul dar și mesajul: cărucior, targă, ceară, hăuri, pândă, trup, ofrande, răsuflu… și nu uita că o marie poate simții cât toții mulți alții la un loc… crezi că cineva își gândește viața înainte de a o avea? Nu! La venirea noastră aici, atunci când am fost însemnați cu pecetea Darurilor… ni s-au pus acolo talanții… ce facem cu ei? Nu te mai întreba ce se va întâmpla, ci doar ce dorești tu acum să faci… | |
| = Maria | Adrian Munteanu [05.Feb.07 18:54] |
| Păi da, e necesară încurajarea. Peste toate rămâne cuvântul. | |