| = dar ai uitat de-ascunsele intrânduri | Maria Prochipiuc [12.Feb.07 15:01] |
| O stare între a fi și a nu mai fi, miza este destul de mare, e un fel de tensiune a poetului care uneori e greu dea fi oprită, oricât de mare este tensiunea, spontaneitatea imaginativa își joacă rolul cu desăvârșire, formulează versuri, inventează cuvinte, tocmai pentru a exprima autenticitatea trăirii, să nu te îngrijorezi, nu mă poate opri nimeni din acest pelerinaj prin stările tale, poate numai tu înțelegi de ce, fiindcă mi se potrivesc uneori de minune, parcă îmi sunt dedicate… | |
| = Maria | Adrian Munteanu [12.Feb.07 22:53] |
| Dacă îți face bine, ești invitată mereu și cu drag la masa mea. | |
| = acolo | Anni- Lorei Mainka [13.Feb.07 03:43] |
| acolo unde s-a nascut incinsul...si tu acum, ai prea multa incredere in om, in cititor si mari sperante in viitor....sper sa te mai pot urmari multa vreme, multam ptr faptul ca le pui pe site | |
| = Anni | Adrian Munteanu [13.Feb.07 11:04] |
| O încredere păguboasă în om, generatoare, deseori, de deziluzii. M-am cam lecuit. De aceea și dispariția mea iminentă de pe aici. Totuși ne vom mai auzi. | |