| = Sonete | Daniel Dinescu [17.Apr.04 16:02] |
| Felicitari inca o data, Adrian, frumoase sonete! Vezi ca e "c-un", nu "cu-n". Mai trec, Daniel | |
| = Corectura | Adrian Munteanu [17.Apr.04 16:18] |
| Daniel, Ai fost pe faza. Am si corectat. | |
| = "gârbovă tăcerea" | Silvia CALOIANU [17.Apr.04 16:47] |
| Nu vreau sa aud acolo "in gandul meu debil", desi ar sugera fantezii socante, suprarealismul etc...Mi-ar fi placut mai mult de ex. "in gandul meu fragil". Prima strofa mi-a placut deosebit. Tacerea aceea, mai cu seama "garbova" de timp, ca o senila, sau din cauza ca se simte vinovata? Sau? Si, parca o descatusare a cuvintelor as simti :), de ce oare? | |
| = Debilitate | Adrian Munteanu [17.Apr.04 16:54] |
| Silvia, Poate ca ai dreptate cu fragilul. Nu numai din motive de rima, dar si datorita asocierii cu sleit si ravasit, am considerat ca e mai aproape de o poetica " a ravasirii ". Uneori ma surprind si eu cu termeni cam duri, dar cred ca e o razbunare prin poezie, structura mea reala fiind cu totul alta. | |
| = "Mi-ar trebui un zbor" | Elia David [17.Apr.04 17:15] |
| De data aceasta imi fac curaj, ma apropii. Mi-a placut extrem de mult sonetul, sentimentul aparent al pierderii inocentei, dorul de a regasi intr-un zambet cu virtuti regeneratoare. "Mi-ar trebui un zbor de dimineață, Să născocesc povești cu trup fragil, Să recompun altarele de ceață." Extrem de frumos, de sensibil. | |
| = Corespondențe | Adrian Munteanu [17.Apr.04 18:16] |
| Elia ( ce nume frumos ), Dacă intrăm pe aceeași coordonată, a sensibilității, ar trebui să fim fericiți, că nu suntem singuri. Așadar, pe curând. | |
| = "...regăsesc privirea de copil. " | Farcău Pavel [17.Apr.04 21:00] |
| cred că aici avem de-a face cu o căutare forțată a identității pierdute, tocmai în încercarea disperată de a uita - pentru a-ți putea reaminti, privirea de copil, rămîne doar o proiecție mentală, "În gândul meu debil,", iar singura "ieșire" înspre ceea ce n-a fost uitat e retragerea în așteptare, însă una ne-dublată de o gestică, de o tentativă de salt în ceea ce s-ar putea afla dincolo de propria ființă (opacă)...D-le Adrian, asta e imaginea pe care am construit-o, disecînd acest excelent sonet....ultimul vers e unul care m-a înghețat pur și simplu, nici nu știu de ce, dar de la o vreme am început să citesc ultimul vers al sonetelor d-voastră, iar după aceea încep de la primul vers... sper să nu fi greșit prea tare în afirmațiile de mai sus, dar mie o astfel de imagine mi-a lăsat, încerc pe cît posibil să mă strecor printre versuri, și să văd cum se vede dintre ele, după ce mi-am găsit un loc acolo... vă aștept și mîine...același cum vă știu | |
| = Final | Adrian Munteanu [18.Apr.04 14:26] |
| Paul, Nu greșești prea mult începând lectura de la sfârșit. Într-o asemenea desfășurare concentrată de forțe ideatice, evident că finalul trebuie să reprezinte chintesența celor exprimate, iar restul poate spune ceva despre modalitatea de realizare. Pe curând. | |
| + cautari | Eugenia Buzatu [28.Apr.04 19:15] |
| Am recitit astazi sonetele tale. Senzatia este de discreta incercare de a regasi puncte de sprijin in haosul care esti si care suntem. Dintre toate sonetele m-am oprit la acesta, poate cel care imi este cel mai apropiat. | |
| = Sonet32 | Jianu Liviu-Florian [25.Jan.05 08:11] |
| Splendidă poezie, Adrian... | |