| = Oglinda și jocul artistic… cu oglinda, de ce nu? | George Ene [16.May.09 16:47] |
Despre oglindă și jocul cu oglinda se pot spune multe. Depinde de inspirație, depinde cui vrei să i te adresezi, cât de mult îți place să-l tragi pe cititor după tine, să-l pui în încurcătură, ori să ți-l faci partener de idei. Concret, ești și nu ești cea din oglindă. A ta – îi spui iubitului, în glumă – e cea din oglindă, ia-o, iubește-o, du-o dincolo, fă ce vrei cu ea… Oglinda e lumină. Ia-i lumina și nu mai e nimic. Hai să fim în oglinda sufletelor noastre: tu-mi dai oglinda ta, eu ți-o dau pe-a mea… Fă și un alt fel de joc: cu oglinda trimițându-i o rază obraznică iubitului tău, aflat la celălalt capăt al… Terrei. În poezie se poate, de ce nu? Vezi că aluneci în didacticism („poate fi demonstrat”). Și totuși, în poezia ta se vede oarecare ușurință de a însăila nu atât imagini, cât sensuri, ori și mai bine spus ipostaze filosofice – de care poezia ta abundă, numai că, atenție, redă-ni-le prin imagini. Eu zic că poți, și vrei – ceea ce e absolut perfect. Reia poezia, te rog, și oferă-ne-o ca esență artistică… Cu drag și prietenie, | |