| = . | ștefan ciobanu [03.Feb.10 13:45] |
| : mi-a placut mult strofa a doua, fara ultimile doua versuri ''și ascultă cum își iau rămas bun nisipurile vieți'' gestul acela, firesc si tainic, l-ai redat foarte frumos acolo, cu tot cu tensiunea ce vine la pachet. as scoate si necazul pentru ca: ''timpul trece atât de încet că pot auzi cum îi scârțâie orele '' spune deja foarte multe. mi-a placut poezia aceasta. | |
| = ștefan | Daniel Gherasim [03.Feb.10 13:51] |
| îți mulțumesc pentru vizită și comentariu. mă bucur mul dacă ai găsit ceva care să-ți placă aici, la mine. am scos necazul. te mai aștept. Daniel. | |
| = * e o noapte liniștită | Maria Prochipiuc [03.Feb.10 20:06] |
| Un poem cuminte, dar cu semnificații, mă gândeam să iau acest poem ca un fel de declarație de dragoste, chiar dacă noaptea e tristă, chiar dacă lumina stă ascunsă după cuvinte. Acum mă gândeam cui să-i atribui această declarație? Un viitor poet nu poate fi în căutarea de sine, cred că deocamdată ești în căutarea poeziei și această declarație i-aș atribui-o Poeziei. Mă vei contrazice, dar eu voi răspunde că dacă nu exista cineva, nu exista nici poezia. Am remarcat o sintagmă deosebită : iar timpul trece atât de încet / că pot auzi cum îi scârțâie orele | |
| = dna Maria | Daniel Gherasim [04.Feb.10 17:19] |
| vă mulțumesc pentru vizită. și îmi pare bine că ați simțit ce trebuia citind acest poem. vă mai aștept. Daniel. erată pt răspunsul anterior: mult* | |