| = "un fel de schizofrenie a cuvintelor" | Ela Victoria Luca [26.Apr.06 15:42] |
| Aici nu e un discurs schizofrenogen, dimpotrivă: aici discursul este într-o coerență interioară susținută de o mentalizare a afectelor, de un teatru psihic pe scena căruia personajele se desfășoară în umbre, traversând spațialității pe linia viață-moarte: cineva a murit, în dialogul tău cu umbra ei, privești într-o oglindă, sferele se transgresează, nu mai știi ce personaj se adresează și cui. Noduri. În creștet. De-acolo pornesc fire mai departe, "arborescențele". Cotidianul apare aici, nu ca de obicei în scrierile tale să dea substanță poeticului, ci să spargă legăturile. Fragmentarea - ca să mențin linia schizo subliniată de tine - este nu în interior, ci în afară. Cioburile de lume sunt adunate, cioburi din ceilalți: unii s-au sinucis, alții încă se tem. Nu știu de ce textul tău m-a dus cu gândul la "De viață scapă cine poate". Bucăți de teatru, într-adevăr, iar tu privești și scrii din culise. Noi, spectatorii, vedem numai o parte a lui. Aș sugera ca titlu: "Bucăți de teatru". Ela | |
| = Ela | Adina Batîr [26.Apr.06 15:48] |
| Iti multumesc, Ela, pentru desprinderea bucatii de teatru din real, am avut si eu dubii in privinta titlului, iti multumesc pentru sugestie. Am tot ajustat, sper ca e bine, intr-un sfarsit. E destul de greu sa modifici un text personal. Multumesc din nou. Cineva se mai bucura, nu doar eu. | |
| = De citit | Daniel Puia-Dumitrescu [26.Apr.06 23:37] |
| Hristos a inviat! Tu chiar scrii precum o scumpa. Fragmentel acestea imi par un tot destul de bine sudat ... Drag, Daniel | |
| = Daniel | Adina Batîr [27.Apr.06 17:01] |
| Adevarat a-nviat! Ma bucur ca ti-a placut, Daniel. | |
| = . | Alexandru Dan-Alexandru [27.Apr.06 20:12] |
| adina, am citit si in urma cu ceva zile textul tau, iata ca acum revin, nu pt ca as avea ceva sa-ti spun, ci pentru ca esti in mine unul din poetii aceia carora nu trebuie sa le citesti numele inainte de text, pentru ca este foarte usor de dedus: asta inseamna ca eu vad la tine un stil apartizat (:P sper ca mi-e permis?) un stil bine individualizat, ca o salcie nascuta din ramura unei alteia, capabila sa rasara frunze noi chiar crengi noi pentru crescut alte salcii. te vad pe tine poeta mereu in doua ipostaze: nu renunti niciodata la imaginile puternice, ce-i drept de factura mai veche, dar cu o forta expresiv-stilistica aparte (cum ar fi inimile noastre s-au terminat sau schizofrenie a cuvintelor) . imbraci acest vazut de mine schelet intr-o carne-organ al curentului in care ne zbatem (ma feresc sa-l numesc in vreun fel, prefer doar sa dau exemple: integrarea concretului realo-carnal in text: silvia, hainele întinse la uscat, etc, prin care creezi atmosfera specifica intern-incintei). se observa foarte frumos avand ca ultima lectura in formare poezia ta felul in care a evoluat jurul sufletesco-poetic: romanticii prefera natura salbatica si departa, simbolistii sunt citadini, gasesc orasul din toata marea de natura, iar iata ca tu (si sunt mai multi ca tine) gasiti din tot orasul o anume incapere (m-am rezumat doar la atat). se observa cum s-a restrans universul poetic, si, totusi, paradoxal, universul ideatic a evoluat enorm spre complex. ce da farmec textului tau sunt acele forte aratate de mine pe la inceput , | |
| = . | Alexandru Dan-Alexandru [27.Apr.06 20:15] |
| acum cateva zile = ieri :P, iertare | |
| = timp suspendat intre ieri si azi | Adina Batîr [28.Apr.06 16:07] |
| Alex, frumos imi vorbesti aici, multumesc pentru aceasta agerime cu care mi-ai citit textul :) Mi-a placut cum ai zis despre oras ca ar fi o incapere, nici nu am constientizat ca il percep astfel. | |
| = all world is a stage… | Vasile Munteanu [01.May.06 11:15] |
| propria existență este “fragmentată”, deopotrivă, de amintire și de interpretare; într-un climat, însă, în care “a fi” este condiționat de conștientizarea prezentului, “a iubi” este atemporal (uneori) sau itemporal (alteori), granția dintre cele două fiind una insesizabilă și, prin urmare, una metaforizării afective, o afectivitate noncontemplativă, ci una a implicării effective, un lirism perpetuu sau, pentru a ne raporta la titlu, un “dramatism” perpetuu; textul, prin urmare, este unul "interpretativ" ca monolog, care nu recurge la festivism și superficialitate, dar care își dobândește valoarea literară din "stilizarea unei ipotetice pagini de jurnal". Cu drag, | |
| + de la a vrea la... a uita | Vasile Munteanu [01.May.06 11:15] |
| :) | |
| = raspuns | Adina Batîr [01.May.06 23:26] |
| Vasile, multumesc pentru accentuarea unei "ramuri" a trunchiului poeziei, ai sesizat bine despartirea de timp si de spatiu, precum si "dramatizarea" necesara intoarcerii in spatio-timp. | |
| = Termina,ca ma doare ! | Dan Carlea [02.May.06 10:10] |
| Imagini contondento-catifelato-nostalgice.Pentru poezia asta,te voi da in judecata. "arborescenta dintre noi" m-a imbolnavit de splendoare,prin splendoare si nu imi voi reveni prea curand.Au,ma doare............. | |
| = Dan | Adina Batîr [03.May.06 20:05] |
| voi castiga procesul :) | |