| = la picioarele Domnului | mihaela visalon [13.Feb.06 11:05] |
| Si albatros, si trup de tigru, si cripta care inchide de 7 ori pamantul eliberand zborul. Si dragul meu de versurile tale, si buna dimineata, si voi reveni. SI, SI, SI.* __________ * rog a se citi in italiana:))) | |
| = MiCa | Ela Victoria Luca [13.Feb.06 12:41] |
| Cum sa nu auzi tu zborul albatrosilor, intorsi din calatoria cea de sapte ori revelatoare, MiCa? Te astept, cu ale tale revelari. Ela | |
| = parere | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| eu gasesc exagerate in aceasta poezie toate asocierile, prea le arunci asa cu usurinta pentru a crea impact vizual. Iti dau exemplu - tristete de cobalt, cripta de bronz. Apoi intervii cu banalul altora - vuietul pasarilor, meduze fara cerneala, necalcate de talpile. In afara de aceste lucruri, ai prezenta in poema asta a doua verbe care practic inseamna acelasi lucru - a sfasia si a spinteca, chiar daca difera usor ca nuanta, este preferabil a se alege unul si renunta la celalalt. Asocierea dintre albatrosi si picioarele domnului, apare tarziu in strofa a treia, daca tot implici domnul in poezie, da-i o conotatie mai simpla, cursiva, ideea sa reiasa clar, imaginea sa fie sugestiva dar nu datorita acelor alaturari de cuvinte de care ti-am pomenit. In concluzie, cu aceeasi sinceritate ca intotdeauna, poema ta este slabuta Ela. A la prochaine ! | |
| = Ionut | Ela Victoria Luca [13.Feb.06 13:34] |
| Voi reflecta la ce ai spus. daca e slaba m-as mira. daca asa o consideri, e impresia ta. Multumesc de trecere. Ela | |
| = "aruncă albatroși /la picioarele Domnului" | Erika (Eugenia) Keller [13.Feb.06 20:03] |
| Ela, poemul tau se identifica cu starea mea..:-*, dorintă, tristețe și speranță! imi place mult "ceață și umbre iau uneori trup de tigru și-mi sfâșie întunericul alteori capătă aripi și-mi zboară prin gând meduze fără cerneală plutind haotic prin mările necălcate de tălpile fiului regăsit" cu drag, erika | |
| = erika | Ela Victoria Luca [13.Feb.06 20:10] |
| Poate ca tu auzi "vuietul pasarilor" si stii ce este o meduza ce si-a pierdut cerneala, poate tu stii ce este apa necalcata si fiul regasit si de aceea aceasta poezie ti-a intrat in suflet. Multumesc. Ela | |
| = la picioarele Domnului | Enache Ionut Laurentiu [14.Feb.06 03:27] |
| "acum netezesc ploile fac din ele meduze fără cerneală plutind haotic prin mările necălcate de tălpile fiului regăsit" Ela, suna minunat, are o melodicitate fascinanta, dar ma tem ca imi trebuie liniste sa descifrez adevaratul continut.. ca o prima vizionare imi place, promit sa revin cu un comentariu adecvat, sa vizez strict subiectul. Acum sunt aiurit, dar am vrut sa-ti las un semn . cu drag, | |
| = Ionuț | Ela Victoria Luca [14.Feb.06 10:39] |
| Ai privit ploile netede acum, dansul meduzelor, desprinse de soartă, e îndeajuns pentru un cântec. Mulțumesc. Ela | |
| = Lumi noi... dureri mai vechi... | Tite Florin [11.Apr.06 17:26] |
| "dau ocol de șapte ori pământului până la desprinderea ultimă și atunci îmi închid inima ca pe o criptă de bronz" Îmi imaginez strângerea de inimă a unui astronaut ce așteaptă plecarea definitivă spre alte lumi necunoscute. Pentru a rezista emoției, închide o parte din el într-o "criptă de bronz". O altfel de despărțire, halucinant de dureroasă... Florin | |
| = Florin | Ela Victoria Luca [12.Apr.06 09:54] |
| Da, indiferent cine și unde pleacă, în acest definitiv iminent, ne închidem într-o critpă de bronz, fie ea și a sufletului doar, o parte din celălalt. Mulțumesc pentru cum citești. Ela | |