| = mă născusem | Raul Huluban [25.Apr.06 16:43] |
| un poem uimitor în curgerea lui gradată și bine stăpînită printr-o succesiune de pasaje ce-au sens de parcurgere sau re-parcurgere a unei etape a existenței, cu simboluri fin mînuite în avantajul transmiterii acelui mănunchi aparte de sentimente, monologate inițial și ulterior dialogate gingaș. personal, văd ființa în jurul căreia lumea din poem se învîrte respinge ușor și risipește prin timp surprinsă fotografic, în ipostaze dispuse la un oarecare interval considerabil de timp din fragmentele copilului, copilei, și femeii întru deslușirea spiritului, realizare dincolo de apreciabil. | |
| + . | Raul Huluban [25.Apr.06 16:44] |
| și lumina, întru pășire mai departe. | |
| = Raul | Ela Victoria Luca [25.Apr.06 21:14] |
| Filius Sanctus are o continuitate în timp, dincolo de orice paralelă personală, izvorăște din înalt și îl păstrăm fiecare dintre noi în sânge, până om închide ochii. Nu e arhetip, nu e imago, e un fel de referință pentru orice naștere, așa cum bine ai intuit aici, în comentariul tău. Fără de care filius ar fi lăsat încă un pas suspendat. Mulțumesc pentru lumină, risipește întunericul, mai departe. Ela | |