| = (*) | daniel aporof [16.May.08 17:21] |
| o poezie frumoasa, sensibila. mi-a placut aerul de prospetime si nostalgie. | |
| = "când cerul e limpede" | Doru Emanuel Iconar [16.May.08 18:17] |
| O poezie construită din amarul realităților: „ai mei au amândoi mâini butucănoase retezate” „tatei i se înnoadă gândurile sub frunte și supărările în mărul lui adam” „chipul mamei e împietrit într-o amăreală prea veche și prea inutilă” La capătul opus: „eu am degetele lungi și nervoase” „râsul plânsul și alte câteva aleargă mereu pe figura mea” Imagini simple, o curgere ușoară a gândurilor, o simplitate ce mă atrage. Cred că toți ne identificăm cu „micul prinț” într-un moment al vieții. „păpușa doris și micul prinț cu ei am mereu tendința să semăn mai ales când cerul e limpede ” Recunosc, m-a impresionat. Doru Emanuel | |
| = re | Miruna Dima [19.May.08 10:06] |
| Daniel, mulțumesc, nu știu cât de multă "prospețime"... Doruleț, mulțumesc de trecere, nu e musai un amar al realității, lumea e cu bune și cu rele, important e ce facem noi. Simplitatea pe care ai observat-o tu, am simțit-o și eu, au curs ușor versurile, parcă singure. Te mai aștept uneori, când îți mai amintesc de micul prinț. | |