| = legănați pe brațele trestiilor bătute-n vânt | Maria Prochipiuc [25.Aug.05 15:14] |
pe oglinda apei valuri înnoada zborul pescărușilor se zbat în crucea epavelor ridicată pe furtuni departe de ochiul pământului lasă așteptării eternul – simplu, descriptive, cu noanțe de albastru , griu – plumburiu, zbucimul apelor, frumos spus: innoadă zborul, o imagine desenată pe crucea epavelor în așteptarea eternului. Care etern mă întreb? Eternul zborului? Mă gândesc doar la zbor și acel nod îl percep ca o oprire, pentru a putea merge mai departe…în rest tristețe, mă opresc aici, aș mai avea ceva versuri pe care eu le văd altfel dar sunt prea obosită de valuri si … | |
| = Mariei | Marinescu Victor [26.Aug.05 13:54] |
| un zbor cam gri ce-i drept. dar stau si ma intreb cati il mai au roz. "...in rest tristete" inca mai am tinerete prin buzunare si pot trece peste ea cu usurinta :) multumesc de citire si comentariu cu drag, Victor | |