| = în brațele tale mă aflu prunc și pensulă deopotrivă | Maria Prochipiuc [24.Nov.05 09:07] |
| O dată tu, o dată… am să te-mbrac în straie de anotimpuri cu degetele îți voi răscoli singurătatea timp… E doar o impresie scurtă la citirea acestui text. Părerea mea despre acest texte: ai aglomerat prea multe idei intr-un singur poem, încerc să pătrund și nu reușesc ori nu am înțelegerea necesară, eu aș renunța la prima strofă si le-aș lăsa pe celelalte două, iar ultima strofă este semnificativă și iar dacă ar fi după mine poemul tău ar arăta așa: în brațele tale mă aflu prunc și pensulă deopotrivă naufragiată univers și tu femeie ce porți semn în pântec ești născătoare și nu vom putea înțelege unde ne duci ne rupem din tine și totuși ne ești străină P.S = din prima strofă aș dezvolta un alt poem, e doar părerea mea! | |
| = probabil ma maturizez | Marinescu Victor [25.Nov.05 07:47] |
| si strofa din mijloc? cred ca i-ar sta mai bine la personale. multe idei si greu de inteles ce-am gandit. multe sentimente tot atatea cuvinte. deocamdata nu am sa schimb nimic. pentru mine inseamna mult asa cum este acum - mai bine acum decat niciodata - sau poate ca...multumesc, Maria | |