| = orchestra fluidă | Ela Victoria Luca [17.Nov.06 20:04] |
| am ascultat aici și, cum de obicei ascult din interior, nu m-am împăcat cu "dorsale" și fierăstraie" și nici cu adaosul "dat cu talc" după numele dat cu alb. însă mi-a plcăut acest itinerar prin orașul subacvatic, un oraș viu, fiindcă totul, inclusiv râsul, supraviețuiește. parcă ar fi un fragment dintr-un film sau miza ta pe imaginar/figurabil/reprezentabil își spune iarăși cuvântul. îmi place "swingul orelor de tihnă" în acest context "zbuciumat" de instrumente aparent diz-armonice. Ela | |
| + pentru | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| mie mi-a placut mult finalul, clapele si corzile. as putea zice ca poeziile tale au un aer simbolist-modernist care-n ultimele 2 luni s-a schimbat un pic. sunt mai aerisite si mult mai putin inchistate cu simboluri. "numele tău e dat cu alb e scufundat în talc în toate situațiile care se pun copiii neobișnuiți cu suptul sunetelor din mameloanele de sub pian" partea asta mi s-a parut de o factura foarte buna. | |
| = pian cu coadă | dan mihuț [18.Nov.06 10:52] |
| ela, la fierăstraie ți-aș da dreptate, dar de dorsalele pianului nu știu de ce te-ai împiedicat. mie mi-e bine cu ele. calc apa. și redundanța aia e pusă cu sens, dar tu ai dreptate. despre miza pe reprezentarea imaginativă ar fi mult de discutat. mulțumesc pentru prezența și aprecieri. cu reverență! claudiu, le-am mai aerisit, e adevărat. închistarea în coduri personale nu e o soluție pentru textul poetic. mă bucur că ți-a plăcut ceva din text și îți mulțumesc pentru semn. | |