| = trecere | Marinescu Victor [22.Sep.06 14:38] |
| când nu te-am mai auzit mă strâgeam tot mai tare pe genunchi viața ieșea din mine cu o trezire am scuturat inconștient întunericul sub noi oamenii se așezau înghesuiți pe un nod ca niște puncte tu erai lângă mine în tot văzduhul vie ca o nouă iubire până într-o zi cand ne vom naste iar textul tau m-a facut sa-ti aduc putin din metamorfoza. sper ca ca am reusit sa mai alung din tristetea versurilor pe care le-am gasit azi la tine. alearga spre lumina cu bratele deschise cand ai sa simti albastrul pe buze opreste-te toti oamenii vor cobora din tine ca dintr-un astru agonic fara sa stie ca este doar linistea ta vi ei nu stiu ca | |
| = vi, | Elis Ioan [22.Sep.06 14:46] |
| nu stiu daca ai reusit asta. imi doresc sa iti fi iesit. si iti multumesc pt metamorfoze. nu stii cat. azi. | |
| = până azi! până aici! până acum! | Alina Livia Lazăr [10.Dec.18 14:27] |
uite ce e, Elis. o fi clară preferința oamenilor pentru suferință, poate oi trece chiar tu printr-una, dar mie nu îmi mai convine așa. adicătelea, eu știu că în Elis, ca scriitoare și, deci, și ca om, se află o FORȚÃ, pe care tare aș vrea să o văd la lucru. nu îmi place acest text pentru că e trist, pentru că plânge, pentru că e pesimist și, dacă mai e scris și recent, mă îngrijorează așa, umanicește vorbind. [email protected] li | |