| = un soi de pace | Cristina-Monica Moldoveanu [08.Nov.15 23:36] |
| Acest text pe mine m-a cucerit. Îmi plac metaforele și structura sintactică. Îmi place și tonul profetic pe care și eu l-am folosit uneori. Am remarcat că există unele structuri pleonastice sau prea explicite și unele epitete care nu sunt necesare. Cred că prima jumătate e mai reușită ca expresie și mai sinceră. Disonanțe: cucernică-necucerită, inutil: deplin, culme, copleșite. Ultima strofă revine cu ceva mai nou sau frumos, dar cred că poemul e întreg fără ultimul vers. | |
| = Cristina | Valeriu D.G. Barbu [09.Nov.15 00:11] |
| mulțam fain pentru justa analiză, voi trece prin text în noaptea asta și voi ține seamă de sugestii | |
| = O tara in care niciun om nu moare destul | razvan rachieriu [09.Nov.15 09:52] |
| Ai descris o țară în care “niciun om nu moare destul și nici nu trăiește pe zimții monedelor”, care “crede cu tărie în memoria cerului”, pe care l-a umplut cu “iertare” și pe care îl vede ca mântuitor ; o țară în care “populația nu poartă niciodată ceas”, fiindcă timpul nu are nicio valoare, nicio semnificație. Uneori cerul plânge deasupra țării, iar țara are o “formă de lacrimă căzută foarte de sus”. | |
| = forma de lacrima | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Un poem cu puternic fior liric, demn de recomandat. Nu sunt in pase comentaricesti, dar, mai ales dupa ce a fost periat, nu se poate scrie despre el decat la superlativ. Felicitari! | |
| + seamănă | Liviu-Ioan Muresan [10.Dec.18 14:27] |
| foarte mult cu "Trebuiau să poarte un nume". Și, pentru că seamănă structural, dar și ca idee, poate să șocheze puțin. Chiar dacă e un poem cuminte, acel "fior liric" despre care spune Victor Țarină e cel care șochează cititorul. Și o face profesionist, autorul chiar și-a propus asta. Excepționale figuri de stil, într-o vreme a minimalismului care le contestă. Da, tocmai de aceea trebuie remarcat. Încă se mai poate "forja" expresiva limbă română. Felicitări! | |
| = uluit... | Valeriu D.G. Barbu [09.Nov.15 23:40] |
| Răzvan, Victor, Liviu și, desigur, celor care intră aici, dacă aflați acea țară chemați-mă, știu că există dar cum merg aplecat mai greu o găsesc... vă mulțumesc întâi pentru lumină și cuvânt | |