| + Valeriu, ai | Ottilia Ardeleanu [09.Jan.24 15:48] |
| un umor fin aici, ca în multe din poeziile tale, și, recunosc, îmi place la culme, fiindcă, deși discursul este unul dramatic, în final, m-a făcut să zâmbesc. Da, un poem de finețe! | |
| + De la taste | enea gela [09.Jan.24 20:59] |
| ni se trag multe...ele, tastele, provoacă frigul, la întrecere cu iarna de afară. Dar tot tastele aduc uneori și ninsori curate, strălucitoare, moi, unde încape poezia, așa cum se-ntâmplă cu acest text. E un poem grav, nu-i întrevăd ironia, doar o amărăciune , o însingurare strigate metaforic. Stea! | |
| = emoționat | Valeriu D.G. Barbu [10.Jan.24 07:22] |
| lumina din voi coboară peste bietul meu text și-l face poezie foarte mulțumesc tastele suportă apăsările noastre cu înfrigurare nepăsându-le de drame, de rana numită viață iar eu, postând (sau postind) am iluzia risipirii vrajbei și a întoarcerii căldurii care anulează distanțele dintre oameni | |