| + poemul | Vasile Mihalache [04.Feb.14 13:38] |
| Cred că te afli undeva la apogeul căutărilor tale în poezie și acest poem îmi întărește senzația asta; de aici încolo va fi însă mai dificil, unii au tăcut, unii au fugit, s-au retras pur și simplu, speriați...(atenție la typo-uri)"Poemul e un copil orfan... trebuie... să-l înveți cum se folosesc tacâmurile...nu e aerostat...se uită la tine în balta de sânge în care zaci". Există o limită, însă când multul este prea mult și nu te mai poți opri, aici cred că levitezi cumva peste ea și te faci să nu o vezi, am închis puțin privirea și nu a durut, așa că mult succes! | |
| = re | Carmen Macelaru [04.Feb.14 15:15] |
| Am oscilat întrea a folosi poem sau poezie, m-am încurcat la câteva comparații fem. cu masc. și am rămas la poem, aș fi avut novoie de o părere pe tema asta, dacă mai citești aștept, nu am avut cu cine să mă consult, iar tu ai trecut cu brio de furcile caudine :)ma bucur că ai trecut, un cititor profesionist citește, evident dacă și captează atenția. Mulțumesc. | |
| = Plăcut | Cosmin Brehoi [06.Feb.14 19:26] |
| Foarte frumoasă definiția din primele versuri, mi se pare minunat că are sens direct. Mi-a plăcut și starea între cer și pământ a iubitului-poezie. Foarte plăcut. Felicitări | |
| = să fie sacrificiul? | octavian clement [07.Feb.14 21:24] |
| bine dirijat, deși nu e un aerostat, nu am să repet metaimaginile poemului doar ceea ce am surprins și anume deodată intervenind pasul decisiv "Când ne vom întâlni mi-ar plăcea să mă întind peste tine... " să fie sacrificiul? | |
| = re | Carmen Macelaru [08.Feb.14 06:15] |
| costel brehoi, multumesc de semn, cer si pamant mai peste tot. clemens, pe calea ferata e un loc bun de somn& renunțare voluntară :) | |