| = poezie | Zaharia Ramona [10.Aug.07 19:13] |
| "e o stație între clipa trecută și cea care nu mai vine imortalizată într-o gară cu trenuri fără speranță s-o mai ia din loc cu ploaie cât soare și noapte cât toate zilele cu mine fără noi" Timpul care aleargă de la "acum" spre "nicăieri" este mereu suspendat într-un prezent continuu. Apăsarea spațiilor din viața noastră, rămase goale apare foarte sugestiv surprinsă de versurile: "scaunul doi e fericit în goliciunea lui primul scaun zace sub același trup apăsător scaunul trei ar fi scăparea amândurora" Spun versuri pentru că deși textul e încadrat la "Personale", mie îmi sună în minte ca o poezie. | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| sunt pline poeziile de gari si toate zici ca-s cantate de vasile seicaru. cred ca fara gari prima strofa ar arata chiar foarte bine. strofa a doua nu-mi place. pe baza primei ai putea reface. | |
| = răspuns | Florina Vîntdevară [20.Aug.07 14:35] |
| Dragă Ramona, îți mulțumesc iarăși pt apreciere și pt faptul că citești dincolo de rânduri...cu simțirea. Claudiu, mulțumescu-ți pt trecere și opinie. mie îmi place textul așa. nu pot să schimb coaja mărului, doar s-o înlătur. | |