| = Plopeanu Petrache, legământ mătăsos cu miros de sân... | Teodor Dume [24.Feb.08 21:41] |
| un poem cu stil conturat, plin de imagini-forță și expresie începutul poemului este foarte reușit. are siguranță și poartă ineditul prin exprimare și modul de începere al versului "nu ți-ai dat seama când ai rămas cu mâna întinsă. peste sufletul mame" textul este îmbrăcat cu metafore și imagini careinundă plăcut ochiul și sufletul cititorului. nu pot cita pentru c-ar însemna să reproduc întregul Frumos, domnule plopeanu! stimă și considerație, teodor dume, | |
| = puncte | Alexandra Mitrofan [25.Feb.08 07:03] |
| stimate domnule Plopeanu, poemul Dvs. este incarcat de o expresivitate aparte insa ma intreb de ce atatea puncte la capetele de rand? cel putin mie acestea imi intrerup lectura, oare gresesc eu in lipsa unei chei a lecturii? cu scuze de deranj, peanut P.S. cred ca in exprimarea "mainile ei cu lumini incastrate in crapaturile-i negre ale podului palmei" referirea la persoana din "crapaturile-i" este redundanta in context, nu credeti? | |
| = întrerupere pentru a rămâne | Plopeanu Petrache [25.Feb.08 21:10] |
| Alexandra, am scos i-ul precum se poate vedea. Semnul de punctuație de la capătul rândului are, pentru mine, rolul de a întrerupe chiar, asaltul fluidității poeziei, pentru a da un anumit ritm sacadat citirii, în scopul menținerii încă o clipă alături de ce s-a spus în anteriorul moment. Este aici, pentru mine repet, o nostalgie după ce s-a spus și care se cere înapoi creat. Mulțumesc pentru cuvintele tale și pentru sugestii. Cu prietenie PP | |
| = Da! | Liviu-Ioan Muresan [25.Feb.08 21:48] |
| Plăcute versuri. E vorba aici de trecere, de încercarea de a regăsi ceea ca ai pierdut pentru această viață Dar din toată tristețea trnscende speranța... reîntîlnirii mistice. Ați atins o coardă sensibilă a depărtării și apropierii de ființa cea mai iubită. | |
| = cu ea | florin caragiu [25.Feb.08 21:53] |
| o construcție interesantă, sincer să fiu și eu aș fi renunțat la partea "ale podului palmei", "mâinile ei cu lumini încastrate în crăpăturile negre" mi se pare suficient. Poate și o renunțare la cuantificatori când se poate, de exemplu, "îți aduceau dimineața soarele iar seara luna". nu prea înțeleg cum vine "te-ai obișnuit să crezi că degetele sunt în număr par la mâna cu care îi luai dreapta i-o sărutai". deci nu mi-e prea clar cum se leagă propozițiile ca sens. Mie mi se pare per ansamblu un text remarcabil, in care se creeaza o buna sugestie prin pendularea între paritate ca semn al alterității prezente și semnul lipsei, plecării, al alterității mutate. o punte e chiar "mâna întinsă. peste sufletul mamei". o punte care indică spre fața ascunsă a absenței. un poem cu un melos bine conturat. | |
| = doar două mâini | Plopeanu Petrache [26.Feb.08 21:21] |
| Liviu, mama a fost, cred că e obișnuit spus, axa existenței mele și aș fi vrut să am o infinitate de mâini pentru a-i păstra aroma ei în fiecare dintre ele după ce ea nu avea ă mai fie...dar doar două am...pe ale mele și acestea poate pierdute în universul poeziei Mulțumesc pentru cuvuntele alese despre ce am însemnat aici Cu multă prietenie PP | |
| = dincolo de obișnuit | Plopeanu Petrache [26.Feb.08 21:33] |
| Florin, sunt deschis permanent la tot ceea ce înseamnă îmbunătățire deoarece cred că unul dintre scopurile site-ului acesta este. Cum observi am procedat la modificările propuse de tine și constat o esențializare și mai mare, o conturare și mai clară caracterului general al evidențelor. Am pus și un punct după "cu care îi luai dreapta. i-o sărutai." Acum mi se pare că a mai căpătat în sens. Am considerat referirea la mâna mea ca la ceva obișnuit pe care vreau să-l fac neobișnuit din dragoste pentru ea; până să descopăr posibilitatea multiplicității, știam că am doar două mâni fiecare cu o palmă fiecare cu cinci degete. Iubirea și regretul târziu m-au determinat să cred în multiplicarea mâinilor ca o memorie veșnic vie - așa i-am scris și lui Liviu mai sus - Mulțumesc de comentariul tău extrem de direct și sper că întotdeauna să identifici la ceea ce scriu și ce e bun și ce e mai puțin bun. Cu multă prietenie PP | |