| = Citim din ierbarul dragostei | Aurel Sibiceanu [27.Jul.10 09:17] |
| Fără destinului. Restul e 0.K. dar sub înălțimile cu care ne-ai nărăvit. Ușor abuz de epic. Mai treci și tu pe la mine, mai ales la ultima mea personală | |
| = Aurel, frumos spus "din ierbarul dragostei" | marius nițov [27.Jul.10 16:33] |
| Aurel, frumos spus "din ierbarul dragostei", textul l-am scris cu gândul la ziua de 29 iulie. Însemn pe aici trecerea cu vioara versului. Merci mult! | |
| = Marius, un poem care reflectă la fel de bine mesajul | Ciobotaru Cristi [27.Jul.10 17:19] |
| Marius, un poem care reflectă la fel de bine mesajul. Aici mi-a plăcut: "prin adânc îmi trec să însemne dragostea, marcă valoroasă a începuturilor adânc gravată în aura trupului". Dacă e ceva care să descurajeze plimbarea prin "bezna pierderii", cu siguranță e dragostea, ea ne luminează căderile. La finalul poemului, pun și eu un semn de întrebare! | |
| = Cristi, nu știu răspunsul | marius nițov [27.Jul.10 18:55] |
| Cristi, nu știu răspunsul la întrebare, dar, cum am spus mai sus, însemn pe aici trecerea cu vioara versului... și nu numai, cred. Mulțam de atenție! | |
| = ... | Laurentiu Enache [27.Jul.10 21:34] |
| Imi pare rau dar eu nu cred in aceasta poezie a ta, nu cred nimic din ce exprimi si toate astea pentru ca modalitatea ta de a scrie e falsa, superficiala, e de o pretiozitate de nedescris "Bezna pierderii" "Cantand la vioara destinului" "gravata in aura timpului" etc. | |
| = Laurențiu, ar fi culmea să creadă toți | marius nițov [28.Jul.10 07:21] |
| Laurențiu, ar fi culmea să creadă toți, nici nu ar fi scriitură fără critică! Ideea de a transmite ceva unei lumi false, de mult îngropate în propria superficialitate nu-mi permite o deschidere mai mare. Și aici e "gravată în aura trupului." Merci mult de părere! | |
| = o părere. | Dely Cristian Marian [29.Jul.10 00:20] |
| "care-și inventează/ pe calea îngustă/ drumul spre altă viață." - am văzut aici o căutare firească, poate a drumului cel mai scurt. totodată, căutarea este derutantă pentru că nu se (auto-)acceptă, ca și cum ar genera accidente pe vechiul drum, pe cel știut. încercând un răspuns la întrebare, ca o părere, poate că însemnele dragostei ne devin răni/pansamente proprii și nu mai sunt văzute altfel din exterior - nici nu ar fi corect din moment ce ele s-au gravat în aura trupului. o poezie arcuită cu vioara destinului. cu prietenie, cristian | |
| = Cristian, am scris versurile pentru ziua de 29 iulie | marius nițov [29.Jul.10 07:19] |
| Cristian, am scris versurile pentru ziua de 29 iulie, când am început o cale și de atunci semnele dragostei s-au adunat. Pot spune că sunt binecuvântat și asta înseamnă ceva. Mulțumesc mult de cuvintele pe care le-ai lăsat de ziua mea! | |