| = Un poem...un cantec! | Vasilica Ilie [19.Mar.08 21:11] |
| Am citit cu placere poemul...mi-au ramas in minte versurile, ca pe ceva sfant: "umezite în lacrimi, ca azima frântă în vin, ne vor fi tăcerile și visul fără cădere în somn." ...parca si vad painea (azima) umezita in vinul sfant(de la biserica), indulcit cu miere sau zahar...era o bunatate!Numai ca aici, in acest cantec, totul este trist;sufletele sunt zdrentuite ca niște batiste,frunzele de maslin sunt vestede, ca in final, poemul sa se incheie astfel: "Sunet cioplit în lemn este cuvântul! Iubirea noastră… cântec înecat!" Poate ca altadata, voi citi un alt cantec mai vesel, cu sufletul plin de optimism si bucurie!Ce ziceti? | |
| = Cu întârziere | Ioan Jorz [21.Mar.08 14:44] |
| Neputința de a fugi din cetate. Comoditatea de a nu începe o călătorie de inițiere. Eram trist, ca toți poeții. Din tristețe s-a întrupat acest cântec. Din tristețe și dor de îndepărtare. Mulțumesc pentru aprecieri! | |