| + teii au floarea reflexii de lumină | Maria Prochipiuc [16.Jun.16 12:13] |
| Frumos, frumos! Încerc să spun ceva, adică să comentez, dar nu pot și nici nu vreau, las doar versurile să curgă precum bancnotele de la bancomat. Simt că undeva la o masă, sau pe sub tei privirea mea caută să descopere oamenii, dar de fapt îl caută doar pe Mihai. De undeva de sus, el, privește fără mirare toate acestea. te-ai otrăvit doar cu frumusețea îndoielnică a lumii în timp ce-i aveai încă deschiși te-au căutat în buzunare au găsit hârtii mototolite și frunze tu râdeai și râsul tău era un curcubeu și râsul tău era o ploaie de gheață și o palmă și o gură și o pereche de ochi | |
| = Semn | Laurențiu Belizan [17.Jun.16 21:07] |
| Maria, îți mulțumesc pentru semnul de lectură. Da, Mihai este acolo dar și aici, printre noi. Cred că nu prea îi convine să-l privim ca pe o statuie și să vorbim despre el într-o limbă lirică și critică de lemn. Cu aceste lucruri în gând am scris poemul. | |