| = amurg și dor, sărut și umbră | Doru Emanuel Iconar [10.Dec.18 14:27] |
| Începi foarte bine, un ritm bun: ”Floare de șoapte frântă în durere nescrierea-mi plânge de o mie de ori...” De la strofa a doua te pierzi în amănunte inutile care nu fac decât să încarce inutil versul. Am simplificat puțin discursul tău poetic, sper că nu și sensul, nu foarte mult. Dacă da, încearcă tu să faci modificările necesare fără să uiți de curgerea armonioasă a versului. Citește-le cu voce tare până îți plac și ție, până curg feresc. Uite varianta mea, se mai poate prelucra: Floare de șoapte frântă în durere nescrierea-mi plânge de o mie de ori... Îmi cade toamna în rădăcini de gând și spun cât poate fi de ipocrită tăcerea mea din urme prăfuite. Ți-aș lăcrima pe buze osândirea să-mi amintesc poteca ce m-a dus la tine, când vântul mirosea a cer când ochilor tăi nedeslușiți de noapte juram poemi de dragoste... Îmi cade toamna în rădăcini de gând prefacerii să-i las mai mult din rezultatul vieții noastre la o mie... Am să revin de câte ori te regăsesc aici. Doru Emanuel P.S. No offence, I hope. | |