| = cateodat' | Marius Iulian Zinca [04.Sep.10 20:10] |
| se poate interpreta si ca o lupta intre generatii si cu generatii, doar ca parte invers:" mama tata scriindu-și numele cu Book Antiqua bold pe pe brațul meu drept și eu cu fratele meu suntem mâna mea stângă" si o unitate in gandire a fratilor si diferente majore chiar intre semeni de aceeasi generatie:"alteori încerc să vorbesc franceza și mă machiez ca edith piaf de la prea multe disonanțe/ așa cum alte femei se dau cu capul de pereți din feminism/ așa zic ele" si totusi... dansam in ritmuri vechi desi ne machiem precum EDITH PIAF, dar ficusul creste si frunze avem-6 picioare, felicitari, citit cu placere, Marius Zinca | |
| = doar câteva versuri nedeslușite | Alexandru Gheție [05.Sep.10 03:20] |
| îmi place textul tău, Alexandra... îmi plac tocmai acele ruperi de ritm, "disonanțele", drumul dintre realitate și confuzie, nehotărârea, negăsirea unui refugiu, neputința de a (te) vedea clar... "câteodată frunzele ficusului cresc mai repede/ eu nu sunt un pescăruș ascult altă muzică decât credeai că ascult/ dansez cancan am 6 picioare" - aici e un exemplu potrivit :). da, e fain. mai trec, alex | |
| = alex si marius | Alexandra Onofrei [05.Sep.10 10:36] |
| multumesc mult, imi pare bine ca v-a placut. o zi buna, alexandra. | |