| + atmosfera propriei frici | Plopeanu Petrache [11.Sep.10 12:10] |
| Ioan, creezi o atmosferă spăimoasă în care și timpul și umbra și viermii sunt cei care participă la interogație. Nu e un interogatoriu obșnit, este cel al ființei față de ea însăși! Este un poem cu îndemn la meditație, un poem care te îndeamnă în același timp să-l recitești pentru a te pătrunde de frică și de opusul ei, pentru a te convinge din nou că, încă nu am ajuns acolo. Felicitări și * P.S. un typo în penultima strofă: "ploa" Cu stimă PP | |
| = *** | Plopeanu Petrache [11.Sep.10 12:11] |
| typo la mine: "obișnuit"!! | |
| = re-Plopeanu Petrache | Ioan Barb [11.Sep.10 14:07] |
| Cu multe mulțumiri. Semnul îmi face mare bucurie. Este adevărat, e ființa față în față cu ea însăși. Cu stimă, Ioan. | |
| = erată | Ioan Barb [11.Sep.10 14:08] |
| îmi produce... | |
| = ***** | Lacatus Daniel [11.Sep.10 18:58] |
| Observ în acest poem o coerență stranie. Versurile curg ca un torent, cu înverșunare. Remarc accentul narativ | |
| = semn | slavu diana [14.Sep.10 13:34] |
| frica+teama concentrate pana la punct. licare speranta, amintirea "poarta casei noastre sărutată de mesteceni" superb:"surâsul umbrei îngrozea pietrele"- insasi o poezie citit cu frisoane, printre respiratii,Diana | |