| = dincolo de făptura-i reală | Ioan Postolache-Doljești [24.Jan.16 09:29] |
| femeia mai are în juru-i ceva diafan cu care spațiul îl umple și care pentru bărbat ar trebui să fie capcană de rai nu moft pasager trebuință necesitate ca aerul îi e spre plinirile vieții dar el deseori uită sau poate nu știe... frumos poem de aducere-aminte. cu plăcerea și bucuria lecturii, Ioan. | |
| = domnului Ioan Postolache Doljesti | Dorina Șișu [25.Jan.16 13:26] |
| de mă priveai, privirea-ți se-aprindea în mine și-n flăcări trupul răspundea iubirii. urmele-ți ardeau pământul. nimic nu ne-ntrebam, iubirea mea, trăiam prin reci poteci, dar vezi, urmele-ți ard și-acum pământul. acesta e un vis, iar zorii îl omoară. un strigăt stă în prag ca jalea să-l cuprindă. un rug ciudat îmi pare și vântul ce-mi șoptește, pe fugă, la ureche: să îl iubești copilă! să îl iubești deplin! fă dulce să devină al șarpelui venin. cu plăcerea dialogului și a revenirii, Doria | |