| + stelele | Claudiu Tosa [07.Sep.22 22:54] |
| Până să citesc textul tău nu știam ce îmi lipsește în seara asta. Și de abia după lectură mi-am dat seama: buna dispoziție! Parcă ar avea un aer sorescian perpetuu amestecat cu puțină joacă de copil. Cu toate astea se simte vocea ta distincta din care transpare o simplitate care te face să îți dorești să mai citești genul ăsta de texte. Sau poate cine știe, am eu o dispoziție mai sensibilă decât de obicei. Cu toate astea, m-a făcut să zâmbesc. Ideea nu este neapărat nouă, dar rezultatul mi se pare reușit. Cu atât mai mult cu cât limbajul, în ciuda simplității sale, reușește să trezească în tine o emoție autentică. Singurele sugestii: - aș elimina subtitlul, devoalează cumva conținutul poemului. - aș pune punct după „să vorbim” și aș șterge „să...” - aș elimina versul explicativ cu steluță - chiar nu cred că e nevoie de el. | |
| = Da, | Maria Mitea [09.Sep.22 03:46] |
| buna dispoziție, zâmbetul și joaca de copil face poemul, ai simțit bine, asta a fost starea de duh, mă bucur că se transmite, și întradevăr ideea nu este nouă, Maria Antoinette zicea: ”Nu este nimic nou înafară de ceea ce a fost uitat.” : Claudiu, îți mulțumesc mult pentru steluță, ar trebui să mă învăț și eu cu metoda asta de apreciere, înstelarea, să nu-mi mai sară inima ca un golden buzzer la fiecare stea, poate nu ar fi rău să încep să cred că criu poezii ... :) am schimbat cele menționate , da , arată mai bine, Mulțumesc! | |