| = Paradoxul pedagogiei: oligopedagogia | Camelian Propinatiu [05.Jul.05 14:17] |
Paradoxul pedagogiei este că pe măsură ce această știință, sau mai degrabă practică, se adâncește și se diversifică, progresul ei nu pare a sluji la nimic, pentru că starea de fapt impune oligopedagogia, adică educația minimă, tineretul fiind format pentru viață de alți factori decât o școală ai căror slujitori sunt din ce în ce mai disprețuiți și de mai marii lor ierarhici, și de autoritatea locală, și de părinți. Astfel de factori sunt: televiziunea, discoteca, Cybercafe-ul, mallul, cartierul, stadionul. De aceea, cred că viitorul științei pedagogice ține de flexibilitatea de a recunoaște tăria acestor influențe educative, a le lua în serios, a le adapta idealului nostru educațional și a le pune în slujba copiilor. | |
| = Cu mare surprindere | Adrian Erbiceanu [06.Jul.05 17:23] |
| Domnule Enianu, Cu mare surprindere am vazut ca mi-ai dedicat acest eseu. Nu stiu daca il merit. Problemele legate de pedagogie, fara pretentia de-a atinge profunzimea ideilor dumitale, m-au framantat si inca ma framanta. Adevarul este ca intr-o societate ca cea de astazi, o societate care evolueaza atat de rapid incat de multe ori faptele depasesc capacitatea noastra de comprehensiune, pedagogia trebuie sa se adapteze la fel de rapid pentru a fi capabila sa-si indeplineasca rolul. Exista pericolul, datorita neacomodarii rapide si a relaxarii nejustificate a legilor care o guverneaza, ca generatiile care urmeaza sa fie afectate. Aici trebuie pedagogul sa-si dovedeasca maestria. Si, tot aici, familia are un cuvant foarte greu de spus. Iti multumesc atat pentru eseu cat si pentru dedicatie. | |
| = speranta meliorista | Constantin ENIANU [06.Jul.05 21:37] |
| Camelian, pedagogia, ca sa fiu succint, trebuie rezolvata intre cei maturi, iar aplicarea ei la copii vine de la sine. Oligopedagogia este un reflex al arogantei oligarhice, care pare o recurenta in "ciclului istoric" nietzschean. E buna interventia ta. Cu stima, ceni | |
| = conjectura si conjunctura | Constantin ENIANU [07.Jul.05 10:24] |
| Da, existenta devanseaza constiinta ! A pune un PC in bratele unui copil care nu are decat sentimentul unui "homo ludens" cucereste doar limite ale faptelor superficiale, ignorînd involuntar esentele adanci care le poate conferi aceste mijloace. Omul e scop, nu mijloc. Aceasta ca sa ma limitez la...cuceririle lui Bill Gates, pe care il pretuiesc ca am ocazia sa ma defulez pe Agonia.net... Buna interventia dumitale, iar dedicatia mea este de conjectura, dar si de conjunctura. Cu stima, ceni | |