| = totul | dumitrita paladi [31.Jul.09 22:21] |
| așiaaaa... deci "somnul munca libertatea ipocrizia și femeia" e totul, da? hi hi - fain:) nu e chiar din piatra omul asta daca se gindeste la intelepciune :) | |
| = re* dumitrița paladi... | Teodor Dume [31.Jul.09 22:39] |
| dumitrița, bine ai venit la mine în pagină. mulțumesc de trecere și interpretare, te ma aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
| = ecce omo | Corina Gina Papouis [01.Aug.09 00:41] |
| frumos si degajat, dorinta de desprindere, de libertate subliniata atit de fain in: 'stau nemișcat și fac infuzie cu aromă de cer' *ultimul vers dilueaza oarecum textul, as renunta la el (parere de cititor!:)) pe curind! Corina | |
| = . | Laurentiu Ion [01.Aug.09 01:02] |
| aș renunța la sunt fericit și la ultimul vers, da. apoi m-aș gândi puțin și la acea aromă de cer, căci e puțin forțată construcția, plus ilogică. eu aș vedea altfel infuzia și aici, aș fi insistat mai mult asupra. | |
| = mulțumiri, laurențiu ion... | Teodor Dume [01.Aug.09 08:23] |
| laur, mulțumesc mult de trecere și sugestie. mă bucur atunci când cineva vine cu păreri constructive. am renunțat la cele sesizate de tine. da, e mult mai coerent și dă un sens întregului.. te mai aștept multă stimă, teodor dume, | |
| = re* corina gina papouis... | Teodor Dume [01.Aug.09 08:38] |
| gina, sunt bucuros de vizita ta. și mă bucur că-ți place. da, am eliminat acel vers. mulțumesc mult cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Da | Liviu-Ioan Muresan [02.Aug.09 18:26] |
| infuzia de cer e interesantă. Oare ce aromă are? Cred că fiecare simte aroma sa preferată. Un strop de înțelepciune asigură înțelegerea. Soarta poate fi controlată numai de înțelept. LIM. | |
| = re* liviu-ioan mureșan... | Teodor Dume [02.Aug.09 18:48] |
| LIM, e multă liniște aici. mulțumesc pentru sinceritate același, teodor dume, | |
| = nerămas | Călin Sămărghițan [02.Aug.09 22:57] |
| Sentimentul "nerămânerii" printre oameni, ideea aceasta mi-a plăcut cel mai mult. De parcă ai fi un "om de piatră", neatins de nimic. A lăsa totul deoparte e renunțarea, "infuzia cu aromă de cer", dar mai ales nemișcarea lasă locul mișcării interioare a contemplației, care e drum spre absolut. Și ca orice drum spre absolut e presărat cu mici dezamăgiri ce rămân cu resemnare în urmă. | |