| = fuga mea a inceput cu primul pas si s-a terminat cu mine | ilica ioan [30.Jan.10 08:28] |
| crezul nostru ,al generatiei pet, chiar ca e ,,vagi urme de coaste''.Suprapus peste scandura debusolatului eu,dintr-un anumit punct de vedere, numai fuga,expresie mecanica a departarii,mai poate face la un moment dat diferenta intre vremi, care oricum ne consuma strivindu-ne fiecare dimineata cu pub-urile,revista presei, serialul multimilenar si....singuratatea citatina a multimii. | |
| = Felicitări! | Dumitru Mălin [30.Jan.10 15:00] |
| Un profesor al meu de la filologie Oradea ne spunea că nu talentul trebuie căutat la un autor ci drama. Dacă are o dramă existanțială pe care o trăiește la modul artistic se cheamă că are ceva de spus și merită să fie ascultat (citit!). Ori a adna "lăstarii în sticle de plastic" este un gest dramatic în sine și o trăire poetică de mare profunzime. | |
| = de ce nu mă torturează cu o îmbrățișare, dar și asta ar fi o găselniță nepotrivi | Dumitru Mălin [30.Jan.10 15:00] |
| Nu-mi place totuși "îmi înșurubează o îmbrățișare" | |
| = scenariu pentru reclame la Ariel! | viorel gongu [31.Jan.10 23:42] |
| Primele 11 rânduri pot fi un bun scenariu de reclamă la ariel și atât! Următoarele 5 rânduri ar putea fi material pentru o viitoare poezie. Încercarea din final, menită a fi colac de salvare s-a salvat doar prin îmbrățișarea de adio la sfârșitul textului. ? | |
| = ceva diferit | Cristina Sirion [04.Feb.10 23:47] |
| mi s-a parut o poezie originala, diferita. cineva a spus cuvantul "talent", exact asta am simtit de la prima citire. nu urmaresc perfectiunea (la altii!), nu stiu daca altfel ar mai fi avut acelasi efect. in strofa ultima nici macar nu m-am oprit la cuvinte, am mers direct unde-ai trimis - frumos. | |
| = realist | sorina petrescu [06.Feb.10 10:36] |
| mai degraba text decat poezie,dar e o frumoasa redare a momentelor vietii. | |
| = unde e sentimental??? | andrei lazăr [07.Feb.10 21:44] |
| un joc de cuvinte foarte bun...insa, unde este sentimentul??? Totusi poezia se numeste sentimental??? in rest pot zice ca este o incercare de a intra .... in zona poeziei... | |
| = "însă, unde este sentimentul?" | masha djinn [09.Feb.10 15:24] |
| titlul e ironic, dacă ai în minte o sentimentalitate clișeizată, de operetă; e, în același timp, un diagnostic, fiindcă vorbesc despre o sentimentalitate golită de conținut, "mecanizată", unde retorica se înstăpânește în așa fel, încât nu mai încape omul. | |
| = masha djinn-levantica | Nache Mamier Angela [11.Feb.10 17:00] |
| un poem existential care se citeste cu interes o suma de zig-zaguri sufletesti melancolice în cautarea unei armonii cu sine însusi poeta simte "chemarea levanticai" opozându-i un univers artificial,"din plastic" un sentiment greu de compasiune, pluteste peste acest poem interesant | |
| + go! go! - pe fast forward după un slow rewind :) | alina livia lazăr [20.Feb.10 19:56] |
| La fel de bine, textul s-ar fi putut intitula NOSTALGIC - sau cel puțin așa îl percep eu. Pentru mine, textul începe de la CÂT SÃ-MI ÎMPINGÃ TRUPUL ÎNAINTE - căci aici înțeleg toată acea înșiruire colorată de detalii, de imagini, de mirosuri, realizată cu o dinamică pe care o asociez derulării unui film înapoi. Reușita acestui text vine, după părerea mea, în primul rând din forma proaspătă, fără încuietori, LIBERÃ, cu aer de povestire pentru copii. Mai că simți dulceața exercițiului sentimental - asumat și proiectat cu forță (forță ce derivă chiar din detaliile mici, levănțica, fuga de ploaie, toate venind tăvălug în ochiul cititorului - așa cum numai amintirile o pot face, de altfel) și, în final, lăsat să se dilueze precum cerneala simpatică pe o foaie de hârtie colorată: CINEVA SE MILOSTIVEȘTE ȘI-MI ÎNȘURUBEAZÃ/O SCURTÃ-MBRÃȚIȘARE. Și știu că este posibil ca ceea ce văd eu aici să nu fie intenția autorului - după cum citesc în comentariu - dar când ești cu o carte în brațe, nu ai autorul alături să-ți șopteasca ce să vezi. Deci, așa se vede de aici. Și, astfel, vreau să evidențiez o dată în plus acest text pentru candoare poetică și asumare și, cumva, să ”oblig” la mai multe. | |
| + go, go ! | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| de pe la pranz am vrut sa dau stea, dar am ramas fara internet. drept sa spun, initial nu mi s-a parut prea fericita intinderea primei strofe. aveam impresia ca voi citi ceva lung si putin cam incoerent, cu privire la chestii mai mult casnice decat poetice. textul insa reuseste sa nu cada in derizoriu si, din punctul meu de vedere, exprima prin lungile insiruiri un sentiment avid de nostalgie iar in strofa nr. 3 o sensibilitate aparte. si anume, simbolismul pe care il exprima zapada si mai ales urmele de coaste (care-n general reprezinta un element ultraforjat in poezia contemporana, aici insa, vine foarte natural fara a fi deloc fortat). de fapt, aici e imaginea care personal, ma atrage. o papusa de paie a carei inghetare echivaleaza cu timpul oprit in loc. imaginea cu care debuteaza textul e usor apocaliptica si simpatica :) mai ales ca te indeamna sa-ti imaginezi acele trotuare pline de rufe atarnande, murmurand "go, go" in fosnetul lor. pe alocuri imi aduce aminte de videoclipul lui Pink Floyd - High Hopes. as avea un singur amendament: "feliuțele și plicurile și legăturicile" ma gandesc ca ar trebui ori sa transformi "plicurile" in "pliculete" ori pe celalalte sa le schimbi in "felii"/"legaturi". una din doua. | |
| = Sentimental fără sentimente | Vinca Ion [03.Mar.10 01:46] |
| Cifrat, matematică pură, abstract. Dincolo de foaie nu trece nimic. Sentiment, vreau să zic.Părerea mea.... Recunosc. Nu sunt eu îndreptățit să emit judecăți de valoare. Oare poezia de astăzi trebuie să se adreseze numai celor care au făcut filologia? Eu cred că nu. Altfel Eminescu, Blaga, Bacovia, Nichita , Sorescu, Păunescu, Esenin, ar zace la Atelier. | |