| = mi sol do sol | mihai amaradia [28.Oct.10 21:33] |
| "aripi de fluturi strămută privirea în profunzimi de stele jeturi de raze filtrează umbele" cand citesc in acest secol asemenea versuri raman fara cuvinte. | |
| = lui Mihai | Anisoara Iordache [29.Oct.10 11:35] |
| Ce pot să spun clar, este că, în timp ce citeam din scrieriile Sfântului Maxim Mărturisitorul am primit prin e-mail câteva date despre romanța "Duminică mohorâtă". Așa s-au făcut conexiunile și am scris poemul. Mulțumesc pentru vizită. mai vorbim | |
| = g | Carol Daniel [30.Oct.10 00:10] |
| la un asemenea text mereu caut imaginile trainice, stâlpii de rezistență, unde nu am găsit tocmai potrivită aluzia la caracatița paul, nu cadrează cu restul textului, ‚un cer limpede liniștit de toamnă’. Numai bine! | |
| = lui Carol Daniel | Anisoara Iordache [31.Oct.10 17:08] |
| Cam așa văd lucrurile: amărâtă asta de caracatiță este singurul cui pe care se sprijină realitatea, în acest poem. Realitaea e un ansamblur de lucruri, care depinde de o singură varialila-timpul. Cu o simplă schimbare de variabilă, se poate trece de la trecut la viitor sau prezent.Problemă este ce se întâmplă în sfera sufletească? Pentru a depăși un impas, întradevăr trebuie să faci un salt, să schimbi direcția. Mai vorbim... multumesc | |