| + ei da | emilian valeriu pal [13.Jan.13 14:31] |
| Iti trebuie mult curaj ca sa aduni intr-un asemenea text atitea simboluri. Si totusi, dezinvoltura e complet surprinzatoare. Trebuie sa recunosc. Am zis: eh, inca un text cu ingeri si cu dumnezei(mai ales ca in ultima perioada mi s-a acrit de mine pentru ca in putinele texte pe care le mai scriu numai despre asta vorbesc). Cu toate acestea, cel care sta la soare se gindeste la lucruri pline de caldura. Iar finalul e de-a dreptul profetic. Uite ca despre Dumnezeu si ingeri se poate scrie lejer, familiar, fara incrincenari. Iar prima strofa face toti banii. Foarte faina si imaginea cu scuturatul fetei de masa de la ultima cina. Un semn de apreciere si, de ce nu, un blestem. Poate vin altii si nu vor fi de acord cu mine. | |
| = frumoasă | Ottilia Ardeleanu [13.Jan.13 23:21] |
| imaginea celui fără de mal, ca și literele provenite din firimiturile cinei celei de taină! mă bucur să recitesc în această pagină, Ottilia Ardeleanu | |
| = r | Carol Daniel [14.Jan.13 12:00] |
| Emil – e ok daca vor fi opinii a la contra, dar cu argumente, evident nu prea vor fi. nici asa, nici altminteri. Imi asum anuminte riscuri, sa le numesc asa, cand scriu despre ingereasi si coruri divin-innourate, intrucat probabilitatea esuarii e mai certa decat posibilitatea izbanzii. :)) . stiu de ce, si vorbind nu doar cliseistic. In fine, nu prea sunt atasat de textele mele, pot fi la fel cum nu pot fi. multumesc pentru semn si cuvinte, cu bine Ottilia – cand am terminat de scris prima strofa, parca descoperisem america, aveam o senzatie prea placuta, deci e ok daca exista rezonanta din america interioara :) ... multumiri | |