| + . | emilian valeriu pal [29.Apr.14 18:06] |
| Din punctul meu de vedere, un poem expresiv, limpede, cu imagini delicate dar si puternice in acelasi timp. Personal, as fi terminat poemul cu nodul la cravata si as fi integrat ultimul vers la inceputul ultimei strofe, dar viziunea mea nu e neaparat si viziunea autorului. Dincolo de acest mic detaliu, remarc si naturaletea poemului, mai ales imaginea ierbii ca o femeie amenintata cu pumnul. | |
| = Dum vita est... | petre ioan cretu [30.Apr.14 07:23] |
| Mi-a plăcut foarte mult versurile "au copii desenați în pîntecul mamelor cu tătici ținîndu-i de mînă / ca pe niște mînere de lemn". În schimb, oricât am încercat, nu am înțeles cum ar putea încolți răsadurile, doar nu sunt semințe, cum nu am înțeles nici semnul egal dintre răsaduri și gropi... Chiar, cum ar suna "Sunt prost de dau in răsaduri?" "... gropi proaspăt săpate ca niște răsaduri de primăvară din care nu încolțește nimic" Aș mai semnala câteva imagini... năstrușnice: "în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soției pe genunchi" "bunicile care croșetează pe banca din dreapta au lumînări aprinse de jur împrejur iar nepoții lor își așaza (așeza?) din timp trotinetele sub autobuz" "și iarba se culcă sub mine ca o femeie amenințată cu pumnul" "... colț de cer mai închis ca buzele noastre" Dum vita est... spes est | |
| + . | radu stefanescu [30.Apr.14 12:56] |
| dupa mine, un poem profund, grav si tandru in acelasi timp, inteligent construit, un discurs firesc, lipsit de fandoseli poetizante, misterios si-n acelasi timp lipsit de ambiguitati, memorabil in toate detaliile lui, in fine demn de toate recomandarile. una dintre putinele mostre de lirica feminina in fata careia eu unul imi scot palaria, nu ca sa dau, ca de obicei, dupa caini. | |
| + poezie | Mihaela Roxana Boboc [30.Apr.14 23:48] |
| Sunt imagini care se conturează cu naturalețe. Aproape că nu știi când se sfârșește poemul, atât de lin curge. Am găsit și comparații puternice ”și iarba se culcă sub mine/ca o femeie amenințată cu pumnul” sau ”au copii desenați în pîntecul mamelor cu tătici ținîndu-i de mînă/ca pe niște mînere de lemn”. Până aproape de final îmi pari un observator detașat al tablourilor care se conturează sub privirea ta. Apreciez! | |
| + 7 si din nou | florian stoian -silișteanu [01.May.14 08:55] |
| ma bucur foarte mult...ma intristez foarte fiindca nu am remarcat poemul...si la fel ca la poemul silviei goteanschi...nu l as fi remarcat daca nu comenta costin tanasescu...in cazul de fatza daca nu observam comentariul lui emilian....poemul este urias fie si pentru ultimul vers...urias poem...si ce bine ca vasile a recomandat si poemul tau...poemul zilei la www.radioteiubesc.com | |
| = semper spes est | Corina Gina Papouis [02.May.14 14:41] |
| daca viata aici, unde au de toate, ar fi vesnica poemul de mai sus ar fi superfluu. dar nu e. cred ca este o invitatie la a invata din moartea fiecarui moment, viata traita autentic cu ochii deschisi fara masca idealului trasa peste. aprecierea zilelor care ne ies si a celor care ne ies mai putin.. memento mori daca vreti...si daca nu vreti! :p cam asta cred ca am vrut sa va spun in poem si observ din comentariile voastre ca ati rezonat. Deci eu va multumesc: Emilian - long time no see! - ce surpriza!:p Petre - cred ca rasadurile si gropile au sapatul in comun si ambele pot fi ..proaspete, insa recunosc, agricultura nu e punctul meu forte, insa va sigur ca am altele! Radu - mi-a placut modul cum ai apreciat intregul poem dar mai ales expresia 'din putinele mostre cu lirica feminina'si apoi ceva despre o palarie - aici m-a cuprins un val de 'je nes sais quoi'.. Mihaela - o apreciere neasteptata..si cind o doamna o apreciaza pe alta ele nu isi scot palariile ci se invita la o ceasca de ceai: tea Ms M? FSS - niciodata nu e prea tirziu decit..cind e prea tirziu :p. Multumiri firmei radioteiubesc pentru promovarea poemelor de pe poezie.ro :) Dlui V Munteanu - m-a bucurat mult gestul in rosu! [greetings and smiles!] si pentru ca ati facut aceasta lectura memorabila eu va doresc o viata plina de momente cit se poate de autentice din care sa va inspirati acum si atunci. Kind regards, C C | |
| = Desi mereu exista speranta | petre ioan cretu [03.May.14 13:26] |
| La cate stelutze ai primit, e clar ca eu is cel ce calca in... rasaduri. Nu trebuie sa ai habar de agricultura, sa realizezi, imagistic, ca rasadurile se sap diferit fata de gropi. Gropile sunt sapate pentru a fi umplute (:P). Eeei, cum sa nu-ti placa bijuteria asta "...viata traita autentic cu ochii deschisi fara masca idealului trasa peste..."! De obicei pisica foloseste nisip in loc de ideal... | |
| = per aspera ad astra | Corina Gina Papouis [03.May.14 14:44] |
| Cred ca am incercat mai sus sa va conving ca nu am pus mina pe sapa de cind am fost pioniera la Scoala 6, insa, daca insistati, ma gindesc acum cu ce am putea umple acele gropi de care vorbiti ca sa nu mai dea nimeni in ele, citind. poate nisipul pisicii mentionate mai sus? chiar nu stiu... | |
| + instantanee care "misca" | Bogdan Nicolae Groza [03.May.14 19:19] |
| o poezie cu imagini foarte puternice, ca un flash instantaneu pe anumite clipe ale timpului, imprimate pe niste amintiri vizuale. Mi-au placut mult imaginile urmatoare, desprinse parca pneumografic in instantanee " teatru de păpuși cu plîns imprimat pe bandă", foarte sugestiva imaginea; "oameni împăiați în poziții fericite", si ... preferata preferatelor "mă privesc de sus dintr-un colț de cer/ mai închis ca buzele noastre" | |
| = & | Corina Gina Papouis [04.May.14 22:29] |
| Multumesc Bogdan pentru semnul si aprecierea de mai sus, pentru ca de sus este bine sa ne privim mereu! :p A lovely evening! C | |