| = despre | Ștefan Petrea [22.Apr.15 06:21] |
| Metaforă din plin... De reproșat o anumită împrăștiere a imaginilor, lipsite de logică lirică... | |
| = Poezia ca o mangaiere | razvan rachieriu [22.Apr.15 10:34] |
| Nu-i bine să-ți închizi toate luminile, căci prin supapa vieții țâșnește întunericul acaparator ca o calamitate, prin care galopează caii sălbatici, iar din nefiind ai făcut elizeu, intermundiu și empireu, însă dragostea a alunecat din arealul transcendental și a căzut într-un nisip mișcător, în care cu cât te zbați cu atât te afunzi mai tare. Poezia este ca o mângâiere, care vindecă boala socială și transformă spleenul în încântare. | |
| = răspunsuri | Neagu Raluca [22.Apr.15 10:47] |
| Ștefan, uneori sunt așa prinsă în vârtejul emoției încât este posibil să fac o poezie lipsită de logică lirică. Mulțumesc mult pentru observație! Razvan, încep să cred că ești vocea rațiunii care-mi urmează poemele aproape...Ai dreptate, poezia este o mângâiere. :) Mulțumesc mult pentru trecere și salut. | |
| + + despre dragostea ca un nisip mișcător | Voicu Tudor [06.May.15 16:56] |
| Ar putea fi (este) o completare afectiva (subiectiva) a poeziei lui Mazilescu. Sentimentul care strabate randurile de mai sus este unul al neputinei, dar o neputinta fata de care te situezi cu impotrivire, prin asteptare, prin risiprea fizicului in natura, prin depersonalizare. Dragostea este un nisip miscator. Atat lipsa, cat si prezenta dragostei, grabesc ingroparea. | |
| = și atunci | Neagu Raluca [06.May.15 21:47] |
| de ce să da și de ce să nu. dacă tot dragostea e când nu e și nu e când e, de ce atâta zbatere? :) da, sunt de acord cu ideea de completare afectiv-subiectivă a poeziei lui Mazilescu. rămân poemul meu de suflet și poetul meu de suflet. mulțumesc! | |