| + Anne, | Ștefania Pușcalãu [06.May.17 15:20] |
| Te-am citit de-a lungul timpului și am apreciat dintotdeauna scrierea ta încărcată de sensibilitate și sinceră. Ai așezat cu măiestrie greul în versuri precum: “ești urma din urmă a umbrei Lui și încapi /într-un sac din pânza necunoașterii umane”, “și nu mai poți să plângi vreo două luni/după ce pleacă o parte din tine la ceruri “ apoi ai pus lumină aici: “ceri pauză ți se dă mai departe” [...] “și mergi înainte cu toate/privind inima ta/ca pe un cactus înflorit în alb” Cu drag de tine, om frumos, | |
| = e greu să crezi în mângâierile pământului... | Teodor Dume [06.May.17 15:44] |
| deosebită deschiderea! un test rotund și împlinit care mă face să revin în pagină. de memorat: "e greu să crezi în mângâierile nisipului când pământul lunecă și mușcă din viața ta" | |
| = *** | Bejliu Anne-Marie [09.May.17 21:00] |
| Mulțumesc din toată inima, Ștefania! Vă mulțumesc frumos, domnule Teodor Dume! | |
| = „și poate că nu mai îndrăznești să-i atingi geometriile magice cu erori. p | Tania Felicia Kubitza [11.Jun.17 18:43] |
| Un poem magic,profund. Te-nalță, te rotește, te uimește și te fascinează. Trezește o explozie de trăiri. Sensurile sunt ca un diamant cu multe fațete bogate în mesaje diferite; descifrabile poate prin nenumărata recitire a poemului. Excelent. | |