| = față în față cu singurătatea... | Teodor Dume [04.Jun.17 17:17] |
| da, ottilia! deseori unităm de noi înșine. secvențele de zi cu zi ne sufocă vrerea, suntem mai tot timpul îndrăgostiți de singurătate, cum bine zici. și-n cele din urmă ne mai oprim pentru a ne aduce aminte de una alta dar niciodată de ceea ce ar trebui făcut pentru întîmplările noastre lăuntrice. un text bun. mă bucur c-am trecut cu sinceritate, t.dume, | |
| = mă bucur | Ottilia Ardeleanu [04.Jun.17 22:39] |
| și eu, mulțumesc, Teo! | |
| = așa este... | Maria Gheorghe [05.Jun.17 11:51] |
| "nimic despre noi implicați în iubirea asta pe care nu știm cine a început-o" trӑim într-o ecuație cu douӑ necunoscute, în care suntem, pe rând, x sau y... x+y=? rӑspunsul îl mai gӑsim într-un ecou diluat, cum ar fi acest infinit: "pentru o clipa ai fost numai al meu"... si viata continua... "și câte eforturi și câte zbateri și câte feluri în care fericirea ne-ar putea recunoaște..." o varӑ de poveste! frumoasӑ!... Maria | |
| = mulțumesc, Maria, | Ottilia Ardeleanu [05.Jun.17 14:32] |
| pentru vizită, impresie și urări! | |