| = Felicitări pentru poem | Ancuta Morar [19.Jan.19 13:27] |
| Gabriela, angrosistă la import- export cultură. Decide cum vrea ea și când vrea ea ce marfă să bage la raion. Care e secretul? Lașitatea feminină e cel mai bun paravan când, de fapt, faci afaceri cu statul- nu te ninge, nu te plouă și ieși și frumos în poză. :) | |
| = Ancuța, | Ottilia Ardeleanu [20.Jan.19 09:19] |
| îți mulțumesc pentru trecere și semn, mă bucur că ți-a plăcut textul de față. mulțumesc, de asemenea, redacției, pentru recomandare. | |
| + ascultarea,un privilegiu de a intra în inimile celorlalți... | Teodor Dume [20.Jan.19 14:18] |
| Ottilia, am citit și recitit acest text pentru a vedea care ușă de intrarea îmi este deschisă.Și am găsit. Voi privi din unghiul meu de vedere,văzând doar latura care implică filosofia vieții, cu atât mai mult cu cât tu o implici încă de la primul vers și terminând cu ceea ce eu numesc filosofia așteptării/răbdarea.Viața,de fapt,e o așteptare care macină zi de zi din ceea ce suntem. Ei,bine!Textul de față creează tensiunea rostirii și o rostuiește până la emoție.Nu citez pentru că nu aș dori să/mi scape imaginea pe care ne/o înfățișezi într/o autenticitate absolută. Ce,mai! Luminez spațiul dintre cuvânt și suflet, iar eu, un mușchetar mult prea tânăr față de pleșu, o să spun că răbdarea este arma complice a existenței fără de care bucuria nu ar fi împlinită. Și da, ascultarea e un privilegiu de a intra în inimile celorlalți. Felicitări,Ottilia pentru acest text curat și limpede precum ți/e sufletul! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Teo, | Ottilia Ardeleanu [21.Jan.19 19:54] |
| ca de obicei, ești binevenit în această apgină a expresiei naturale. mulțumesc pentru lumina caldă din cuvintele tale. | |