| + ciob-jucărie | Carmen Sorescu [17.Feb.19 12:58] |
| Acolo, am simțit un fel de pădure! Așadar, acolo! Desigur, fiecare poet/ scriitor are o schemă de gândire, cel puțin în cazul acestui poem se observă un plan inițial. Chiar dacă mi-a fost greu să identific, să mă identific, acest lucru cade în planul secundar, cititorului nu i se permite un acces total și asta, mie una, chiar îmi place. Am să scot din context ceea ce urmează mai jos pentru că pare acel maximum atins: în sfârşit ciobul oglinzii confundat cu o jucărie/ prin care în glumă am păşit/ și nu m-am mai întors niciodată | |
| = Dragă Carmen, | Daniela Luminita Teleoaca [18.Feb.19 07:04] |
| ... cred că este vorba despre un eşec... minor, anume în iubire (cf. secvenţa ciobului şi a păşitului dincolo de starea de graţie, dar şi dincolo de tumultul implicat). Poezia începe, de fapt, cu...sfârşitul, mai exact cu starea actuală de lucruri (cf. şi finalul propriu-zis, structural vorbind). Detaliază oleacă secvenţe anterioare, în fapt un alt episod similar, care durează până la versul "până în ziua în care" (deci, "niciodată" fuse relativ, pentru că noi chiar avem nevoie de iubire şi atunci...) Acolo-ul este el, universul lui! Unde eşti împinsă să ajungi şi te laşi sfârtecată de iubire! Pt că. Mulţumirile mele luminoase şi calde! Cu prietenie, D. | |