| + albul neîntrerupt | Cristina-Monica Moldoveanu [09.Apr.19 01:39] |
| Criza de supraproducție a făcut multe victime, din cîte se spune, și apoi și un regretabil război. Nu sîntem deasupra clădirilor protejate istoric, va trebui poate să rămînem pacifiști pe viață. Înțeleg sentimentul disperării din acest poem, este perfect exprimat, este un sentiment tragic și cinic puțin, nu există lecție a umilinței, există doar dezastre. Sîntem oameni legați de alții și de lege, putem face lumea mai bună numai prin lege (morală) și sentiment al statorniciei. O scriere acută. O fîșie de speranță ca o rază printre gratii. | |
| = mulțumesc, | dan petrut camui [10.Apr.19 21:31] |
| Cristina, așa este suntem legați, iar lucrul acesta poate face prăpăd precum un vers inspirat atunci când își descoperă ținta:) Te mai aștept! | |