Members comments:

 =  Bun!
Iulia Elize
[06.May.19 13:22]
Da, un poem clasic bun, cu ritm corect. Eu aș schimba ultimul vers, e cam redundant, o triplă repetiție. Mai ales că, în versul anterior, apare iarăși, aștept acela. Ca idee din vorbire, repetiția e ok, dar în poezie, e un pic prea mult. În rest, numai felicitări!

-Și zac, cu sufletul, dar până când?- (o sugestie)

 =  cu sufletul în rai
Daniel Bratu
[06.May.19 15:24]
Mulţumesc pentru aprecieri, felicitări şi indicaţii. Eu aşa ştiam, că repetiţia nu este străină de poezie, dimpotrivă, că este o figură de stil. Iar aici, aşa am simţit, că se impunea - întregul text este despre aşteptare, culminând la final, într-un strigăt, o disperare.
Varianta propusă se înscrie în măsură, este sensibilă, dar nu o pot utiliza, pentru că mă amestecă metaforizant şi incredibil cu sufletul, iese din ritm şi are şi asonanţa un pic deranjantă "zac,cu". Mulţumesc încă o dată, onorat!

 =  Dar!
Iulia Elize
[06.May.19 16:39]
E un pic prea mult, scrierile trebuie să fie, prin excelență, elegante. Să inunde prin frumusețe și să fie, din punct de vedere al scrierii lor, plăcute la lectură, non-redundante. Tilul e cum e, apoi primul vers, apoi ultima strofă, cu patru repetiții, în total ”aștept” apare, per ansamblu, de șase ori. Poate în parodii, acolo să se mai accepte, nițel, o repetiție, dar nu atât de evidentă.

De ce nu, la final, ”aștept și, iar, aștept?”, adică, așa cum e firesc, gramatical? Chiar de trei ori, repetiția aceea? Nu e bine, oare, nițel mai firesc? Și mai elegant?

Sugestia mea nu era rea, prima, zac - cu , nu e chiar o asonanță, atingând o pretenție generală de finețe, care e mult depășită, negativ, prin greșeala redundanței din poemul original. Iar așa zisa aritmie e părelnică, discutabilă. E același caz pe care îl aveți ”la nesfârșitul drum”, citez!. oare nu e aici tot același caz, de o discutabilitate, care de fapt, nici nu e, discuție! se acceptă, și la mine, și la dvs. Și nu e o greșeală.

Uitați aici:

”Ei ”zac culcaţi” de parcă ar fi să fie
din nou o faptă iarăşi inventat
ca împreună şi cu frigul ce-o să vie
să se împace-n alb cu firea-mpreunată;

căci astea toate-s fără de sfârşit.
Ce fel de nume porţi prin buzunare,
cum să se găsească? Dezgustul nesfârşit
a fost spălat de dornica-nchinare.

El nu s-a dus; rămas-a doar curat.
Şi bărbile-au rămas, mult mai spinoase
de gardieni mai îngrijite, mai frumoase

la privitori să nu le fie silă.
Ochii întorşi sub pleoapa fără milă
privesc lăuntru ca un vis ingrat.”


e o traducere. din Rilke. mi-am făcut timp și am căutat. se mai pot găsi și alte exemple.


E doar o părere, ce spusesem, eu mai trec, pentru că găsesc poezie bună, aici.

 =  Și...
Iulia Elize
[06.May.19 16:44]
frumos ați spus ”cu sufletul în rai” , s-a potrivit cu starea mea mai meditativă.

 =  :)
Daniel Bratu
[07.May.19 08:40]
Mulțumesc, Iulia, m-ai făcut să zâmbesc... :)




To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !