| + . | silvia caloianu [11.Feb.20 19:28] |
| Un poem care strigă, urlă, şopteşte cu dinţii încleştaţi, de parcă ar vrea şi ar putea să îţi acutizeze toate simţurile. Te face / nu te face empatic, dar trezeşte în tine filozofii. Un poem viu, în ciuda titlului. Un poem căruia nu îi este străin nimic ce e omenesc, deşi se arată cu gheare şi coarne. Un poem rock. | |
| + ceva viu | Carmen Sorescu [12.Feb.20 06:07] |
| Paradoxal e că textul vorbește despre moarte la propriu cu toată urâțenia ei și de fapt nu face decât să trezească. Cu precădere îmi place aici: cum ai face respiraţie gură la gură unui cadavru putrezit/ în speranţa că a mai rămas în el o mică urmă/ de viaţă pentru tine; adică empatizez total cu versurile, știu exact pe propria piele cum e. Stea. | |
| = oricât ai bea... | adrian rentea [12.Feb.20 10:59] |
| oricât ai fuma, atunci când ai gustul de fiere în gură, tot nu e de ajuns. Aș fi acordat o stea, de aș fi putut. | |
| = acu drept | Ștefan Petrea [17.Feb.20 13:55] |
| mi-e ciudă că nu pot să luminez, poate e mai bine, aproape că ar fi o bătaie de joc la adresa întunericului acestui text ce îmi aprinde invidia, că și eu zic la fel dar fără a putea, oricât încerc, a aprofunda tenebrele ca aici... Doamne!!! Damnează-mi și mie penița la fel... ! ... :) | |
| = sunt onorat | Leonard Ancuta [19.Feb.20 17:14] |
| de prezenta voastra aici, de aprecieri si cuvintele frumoase, dar mai ales de faptul ca ati receptat bine mesajul. cu deosebita consideratie, Leonard | |