| = observatii | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Seamana un pic cu un ars poetica datorita recurentei cu care Dumnezeu reapare in text. In alta ordine de idei vad strofa 3 ca pe un fel de explicatie pentru numarul 2 (de care dupa parerea mea nu e nevoie). Adica ar putea disparea una sau s-ar putea combina. Strofa 4 as vedea-o mai degraba structurata astfel: "dumnezeul meu sunt oamenii mei e fata cu părul blond de la capătul celălalt al lumii e fata cu ochii verzi migdalați de pisică, vânzătoarea din colț, tânărul care trece cu trotineta electrică și rucsacul în spate ceilalți, invizibilii, invincibilii oamenii mei pandemici oamenii cu măștile aranjate bine pe față" Dar inteleg ca probabil ai vrut sa imparti in anumite categorii "oamenii" prin insertia recurenta a versului cu Dumnezeu in diferite forme (e cainele, sunt oamenii, sunt ceilalti, e cel mai iubit dintre pamanteni, e cuvantul meu catre tine). E probabil o chestie de gust aici, avand in vedere ca pentru mine devine previzibila clasificarea respectiva. Dumnezeu e insa peste tot, asa este. Spun asta fara a fi vreun hashtagist. | |
| = > Dan | Alina Manole [08.Sep.20 20:29] |
| Mulțumesc frumos pentru comentariu. Să îți răspund: Zici: vad strofa 3 ca pe un fel de explicatie pentru numărul 2 (de care după parerea mea nu e nevoie). Adica ar putea dispărea una sau s-ar putea combina. În strofa 2 mă refer la pisică. Pisica are urechile ascuțite. Cine are pisică, știe exact că asta e diferența între ea și cățel. În strofa 3 mă refer la cățel. Dar da, cele două strofe pot fi alăturate. Voi proceda întocmai, deși sunt de principiu că orice ființă are exact aceleași drepturi în univers, indiferent în ce specie a fost clasificată. De acord că ultimele trei versuri din strofa 4 sunt aproape inadecvate. Mă gândesc să le exclud. Am știut asta încă de când le-am scris, dar le-am scris tocmai pentru că se potrivesc bine cu imperfecțiunile mele. Dar sigur, voi considera sugestia ta drept cea potrivită poeziei. Nu am prins ideea ultimului paragraf. Da, am evidențiat oamenii, nu i-am clasificat, deși poate așa se vede din afară. Până la urmă, ideea era că Dumnezeu este pentru mine orice ființă din univers și nu conceptul clasic sau cam așa. Dumnezeu ar fi doar pe unde e pus diezul adică? | |
| = Alina | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| La strofa 2 ma declar invins, chiar ma miram ca apare un caine si nu o pisica (asa m-as fi asteptat). Deci sunt invins dar bucuros :) Probabil m-am exprimat un pic defectuos cand am spus *clasificare*, m-am referit la faptul ca fiecare strofa se adaposteste cumva sub cupola unui prim vers despre Dumnezeu in diferite ipostaze (versuri care imi place cum sunt formulate, doar ca devin pentru mine un pic previzibile), mizand astfel pe un crescendo, trecand incet de la specific la general (de la om la cuvant, *la inceput a fost cuvantul*). Despre versurile pe care te gandesti sa le stergi eu zic mai bine sa le lasi, cui nu ii plac poate sa faca un exercitiu si sa reciteasca fara ele :) Pe acelasi principiu am hotarat sa-mi las si eu injuratura in ultimul text. E mai usor sa iti imaginezi ca ceva nu exista decat inversul. Ar fi greu pentru cititor sa intuiasca ce ar fi putut fi acolo, sa nu mai vorbim de sansa de a intui ca ceva a fost sters. Si apoi ce ti-e si cu stersul asta, m-am surprins bucurandu-ma de lucruri la care cu ani in urma nici nu m-as fi uitat. Motiv pentru care am dezvoltat urmatorul principiu: cand nu iti place ceva sunt sanse sa nu fi trait indeajuns de mult incat sa intelegi lucrul respectiv (il aplic in literatura, in celelalte domenii e cam periculos). Cat despre Dumnezeu, am pornit demult cu principiul clasic, am trecut prin cel potrivit caruia Dumnezeu e in tot, iar ulterior am sfarsit prin a ma intoarce la inceputuri dar cu ceva din acel *e in tot*, cu o parte care dilueaza si nu inlocuieste clasicul. Ca sa citez un clasic care nu se mai afla printre noi, vine o vreme cand dinspre stanga migrezi spre dreapta, nu total, nu extrem, dar cam asa ar fi firesc. Dar asta e o alta discutie. Ca tot vorbim de Dumnezeu iti las un link, poate o sa-ti placa sau poate nu va fi genul tau. youtube.com/watch?v=SQxKBY_mZHg | |
| = >> Dan | Alina Manole [11.Sep.20 23:23] |
| Întrezăresc ceva optimism în comentariul tău, dacă nu chiar bucurie. Bucuria e buna. Intr-adevăr, e un text previzibil si pentru mine, adică nu am adus nimic nou literaturii, deși scenariul din viata din care a fost extras a fost imprevizibil, însa, asta e, atât m-a dus capul. Mergand eu azi pe strada si gandindu-ma la comentariul tau, mi-a trecut prin minte ca de fapt cele doua finaluri se aseamănă întrucâtva. if I ever forget și-ți Semn ca înjurăturile sunt si ele bune la ceva. Aici pe text nu mai corectez nimic, pentru ca "iese de la reco", era o vorba veche de peste 15 ani de zile. Ceea ce ma uimește nu e vorba, nu e nici timpul, ci ca și acum am aceleași sentimente în sufletul meu, când mi-am amintit de treaba asta. Semn ca nu noi îmbătrânim, ci timpul din jurul nostru. O mai fi zis-o altcineva? Când credeam ca le-am citit pe toate și nimic nu ma mai poate surprinde in literatura, vii tu și scrii: "cand nu iti place ceva sunt sanse sa nu fi trait indeajuns de mult incat sa intelegi lucrul respectiv" - excelent zis și s-ar putea sa fie valabil si in alte domenii, daca nu cumva în toate. A-propos de "vine o vreme cand dinspre stanga migrezi spre dreapta, nu total, nu extrem, dar cam asa ar fi firesc." eu am ajuns la concluzia parțiala în aceasta existenta, ca ar fi mai bine sa nu existe nici dreapta, nici stânga, sunt doar concepte, singura treaba care contează e dragostea. Si mai e ceva, ceva doar pentru noi care putem sa o facem: contează ce ai lăsat scris. Contează ce ai lăsat creat. N-am sa iți las la schimb nici un link, pentru ca toate linkurile mele sunt linkuri de fete. Dar mi-a plăcut linkul tău, poza cu cerul, norii cu scările de griuri și muzica celesta. | |
| = Dan :) | Alina Manole [19.Sep.20 00:48] |
| Site-ul asta are mare noroc cu tine, Dan. După ce am citit recentele tale comentarii de azi, pot sa spun ca de mult nu am mai zâmbit asa. Din vremurile bune. Am cautat un link sa iti las, insa nu am gasit nimic interesant, asa ca ti-l las pe primul pe care l-am gasit, dupa ce am renuntat la a mai cauta: youtube.com/watch?v=BmUe3-sfr7E&ab_channel=PrateekKuhad | |
| = Alina | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Multumesc pentru link, ma voi uita imediat. P.S: Nu am vazut niciodata pe poezie punct ro 0 texte la subiecte fierbinti. Asa ca nu m-am putut abtine. | |
| = Dan | Alina Manole [19.Sep.20 22:22] |
| Mereu vor fi texte la subiecte fierbinți, mereu au fost, las ca e bine asa. Faza cu nu m-am putut abține îmi amintește de mine din vremurile bune. Suntem cumva fericiți când ne vedem pe noi înșine în ceilalți. De fapt, poate doar atunci suntem fericiți. Nu mă pot abține să nu iți scriu că zâmbesc, știind că acest comentariu va rămâne aici și, dacă avem noroc de site și peste zece ani, îl vom putea reciti. Puține sunt cuvintele care mă mai bucura, puțini au rămas oamenii care mă mai fac sa râd. De fapt, râd. Râd e vers. | |
| = Savaotul si-a inoculat esenta sa divina in noi | razvan rachieriu [27.Jan.22 10:24] |
| “Dumnezeu” “e cel mai iubit” dintre toate divinitățile, însă îi suntem inferiori emuli, lipsindu-ne veşnicia, perfecțiunea, sacrul, absolutul şi infinitul mare pe care le deține şi el şi-a inoculat esența sa divină în noi, care ne coordonează la nivel subliminal viața, înlăturându-i abaterile, devierile şi pseudo-supraviețuirea. | |