| = parere | Claudiu Tosa [07.Sep.21 22:32] |
| Cu excepția „iar în cale îmi apăreau fulgi moi, albi și pene gri, la fel de mulți ca inimile de hârtie” unde singura problemă este faptul că genul din al doilea vers nu bate cu cel din finalul primului, pot să spun că e un poem sensibil. Aripi, inimi, fulguială, flori și dor sunt poate o grămăjoară de cuvinte care la prima vedere par să creioneze un text cam prea dulce. Este însă o iluzie. Pentru că ai reușit să redai într-o manieră foarte frumoasă un tablou viu, fără a cădea in siropoșenii. Textul mi-a adus aminte de un film care începe cu un ceas sunând și se termină la fel - inducându-ți astfel ideea că toată acținea a fost mai degrabă un vis. La fel și poemul tău. | |