| = Grohotișul existențial... *RDS* | Romulus Câmpan Maramureșanu [06.Dec.22 13:36] |
| ”... eu nu pot să-mi smulg privirea din grohotișul vieții. și totul se destramă totul. mai demult pentru întotdeauna.” Drag Lev Mihail, Comentez, de obicei, doar acolo unde gândurile poetului, cu această ocazie ale Domniei Tale, devin în mine însumi gânduri/viziuni create de acel ”grohotiș al vieții”, care ne sugrumă, și ne îneacă, încet, perfid, ca plănuit de vreun demiurg nebun. M-ai trimis la un țărm de mare, întunecat/înnourat, de ultime minute/secunde ale unui reflux existențial simțit de, sau pentru mulți. Interesant însă, că în pofida unei vieți care nu mi-a lăsat altceva decât un pesimism sfidător, n-a urmat simțirea sumbră a unei înecări. Poate pentru că am început în ultimii ani să descopăr în acest grohotiș existențial, pietre spălate de marea de lacrimi, rotunjite de suferințele, celor de prin cătunurile din Germania, sau MB, sau etc, pe care însă le voi ține înjurând între dinți, toate, în mâinile ridicate ca ultimă sfidare a grohotișului, a celor care din bărci pompoase, fac abstracție de suferința noastră, a colegilor de grohotiș. Mulțumesc mult, *Recomand Din Suflet*. rcm | |
| = ! | lev mihail [07.Dec.22 07:25] |
| Mă bucur că v-a plăcut. | |